Soldați, prezentați torțele!
1001 de chipuri 28 ianuarie 2013 Niciun comentariu la Soldați, prezentați torțele! 1În prima linie a batalionului este fanfara militară. Bleumarinul costumelor se amestecă în cenușiul străzii Lăpușneanu, picurată ici și colo cu stropi de lumină aruncați dinspre Muzeul Unirii. „Uite-i, vin, vin!”, se aude o voce de copil dinspre unul din grupurile formate de-a lungul străzii. Lupii Negri vin, cu torțele de-un crem deschis, la fel ca îmbrăcămintea lor în culori de camuflaj, pe care este inscripționat, în dreptul inimii, „România”, iar în partea dreaptă, cu litere negre le este cusut numele. Militarii Batalionului 151 Infanterie din Iași, flancați de oamenii adunați să defileze alături de ei pînă la Palatul Culturii, așteaptă semnalul de pornire într-o formație de-o precizie geometrică.
Legămînt de două ori
De la balconul Muzeului, Alexandru Ioan Cuza își depune jurămîntul în fața mulțimii. „Jur că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si în toate!”, răsună vocea unui tînăr, care pentru o zi este domnitor. „Așa să-mi ajute Dumnezeu!”, iar fanfara începe a le cînta batalioanelor să treacă Carpații, pornind cu alaiul de torțe înspre Piața Unirii, urmărit de chipuri de toate vîrstele. „Vai, ce repede merg, o să îi pierdem. Stai să vezi că merg pînă acolo și se întorc”, își spun cîțiva, dezlipindu-se din grup. În dreptul lor, mergînd la braț, doi bătrîni rememorează festivitățile de anul trecut. Într-un oraș cu o asemenea istorie, „e frumos că sînt așa defilări în fiecare an, e mai special”, doar și la Iași a fost Unire, nu numai la București. Pășesc nici prea grăbit, nici prea încet, atît cît să nu piardă din vedere torțele, deși știu că se vor opri la Palat. Își zic că le place ecoul fanfarei care aproape a ajuns la capătul străzii și stelele căzătoare care luminează bulevardul încă din decembrie.
De fapt, privirile tuturor au abandonat pentru un moment făcliile batalionului, pîlpîirile de culori furîndu-le ochii. Însă cei doi nu se opresc nici cînd trec prin dreptul primarului înconjurat oamenii care se poticnesc într-un paravan de blitz-uri. „Ia să vedem ce parlamentari mai sînt” și, pe rînd, plutonul se sparge, pornind din centru în toate direcțiile, ca un mușuroi călcat de bocancul unui soldat.
La Casa Dosoftei fanfara amuțește, iar torțele se sting pe rînd, în zumzet de mașini și sub ecoul unui microfon. Fotografia de epocă e ruptă în două și în loc se derulează filmul cotidian al unui oraș zgomotos, în mijlocul căruia oamenii sînt adunați pe străzi în numele unei sărbători. Înapoi, pe drumul unde s-a cîntat unire, izul istoric se risipește la fel ca fumul ridicat deasupra făcliilor, lăsînd strada Lăpușneanu mută. Doar vocea unui copil se aprinde ca un licăr. „Tati, de ce nu e cerul albastru?” „Pentru că e înnourat”.
Adaugă un comentariu