Spiritul de aventură se măsoară în cai putere

Zîmbetul larg pe care îl schițează involuntar atunci cînd vor­bește despre „Formula student”, dă o culoare și mai intensă ochi­lor mari și căprui. Fiecare clipire îi trădează pasiunea, iar energia pe care o transmite te provoacă să o asculți fără să respiri. Alexandra este una dintre cele trei fete ale echipei și deși este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Mecanică, abia de anul acesta li s-a alăturat. Fiind din Iași, Alexandra a fost încă din liceu familiarizată cu ideea pe care proiectul o oferea, dar n-a avut îndrăzneala și de multe ori nici norocul, de-a prinde la timp recrutările lor. Acum a știut că nu-i rost să mai aștepte și chiar dacă știe că nu aparține locului de mult, dă de înțeles că a fost acolo întotdeauna.

Împreună cu o altă colegă de-a ei se ocupă de partea de „business plan”, astfel că la sfîrșitul proiectului ele sînt cele care calculează și notează toate cheltuielile și care îi sfătuiesc pe parcurs, pe băieți să gestioneze cu grijă fondurile. Țin evi­den­ța economică pentru că, spune Alexandra cu o nerăbdare vă­di­tă, abia în anul al IV-lea vor afla și ele cum se fac și asam­blea­ză piesele alea mici pe care le mînuiesc acum cei mai mari dintre ei. Speră că tot atunci o să-și îndrepte pașii spre echipă și studenți de la economie, ca să le poată ceda locul ei cînd va fi să-și dorească să schimbe pixul cu șurubelnița.

Viaţa pe circuit

Nu înțelege de ce fetele se feresc de cuvîntul „mecanică” și refuză să vadă cît de interesant este ceea ce fac ei acolo zilnic. „E o idee preconcepută că fetele n-ar avea ce să facă la noi, căci într-o companie nu sînt doar ingineri. De fapt, indiferent unde ești student, poți fi de mare folos echipei dacă îți place ce faci”, spune Alexandra, în timp ce își plimbă privirea prin ate­lier, mîngîind parcă uneltele agățate de perete. E mai fericită de cînd au pe lîngă ele și o fată de la Jurnalism, un lucru nemaiîntîlnit pînă acum. Ea va fi cea care le va așterne toată ex­pe­rie­n­ța pe hîrtie și ei speră că astfel povestea lor o să se facă și mai cu­noscută lumii.

Lîngă ușa care dă spre atelier, într-o vitrină mică, stau în­ghe­suite trofeele echipei, iar în mijlocul lor, tronează un jalon ro­șu plin de semnături. E de la unul dintre concursuri și amin­tește tuturor de unul dintre momentele speciale, în care se afla pe un traseu de Formula 1 în toată regula. În fața lui, chipul Alexandrei se îmbujorează și capătă un soi de strălucire. Spu­ne că n-a avut încă prima ei competiție, dar simte deja că locul ăsta în care a intrat a lăsat-o să-și însușească din amintirile lui și astfel se simte parte din ele dintotdeauna.