Succesul, țintit din trei focuri

În sala de tir sportiv a Clubului Sportiv „Politehnica Iași”, Dra­gomir Iordache își ochește cu grijă țintele fie că sînt fixe sau în mișcare. Își schimbă din cînd în cînd armele și poziția din care trage, scopul fiind însă același de a atinge performanța a­lă­turi de antrenorii săi. Tînărul ieșean are 17 ani, și începînd cu luna iu­lie a anului trecut, a primit numeroase premii pentru rezulta­te­le obținute la acest sport. Cu toate acestea, tirul sportiv nu a fost prima alegere a lui Dragomir, ci timp de șa­se ani s-a antrenat pentru tenis la Clubul Sportiv CFR. Însă în 2010 acesta a încercat pentru prima dată tragerile și de atunci e­xersează cîte 25 de ore pe săptămînă cu antrenorul său, Mi­hai Axinte.

Anul trecut a obținut primul loc la Campionatul European de tir sportiv probe de glonț, desfășurat în orașul Maribor, Slo­venia. Acesta a fost un campionat important pentru Dra­go­mir și a reușit să se impună încă de la primele trei focuri. „M-am pregătit foar­te bine, m-am descurcat foarte bine, mi-am făcut treaba. Nu m-au interesat alte lucruri decît să trag bine acolo și totul a decurs cum trebuie, de fapt asta se vede și din rezultat”, măr­tu­ri­seș­te tînărul încrezător trecîndu-și mîna prin părul șaten și des.

Acest rezultat i-a adus tînărului mai multe diplome în semn de recunoștință pentru performanța obținută la Campio­na­te­le Europene din partea autorităților locale și naționale. Prin­tre acestea se numără și Premiul de Excelență pe care l-a primit la Seara Valorilor din partea Primăriei Iași. Tînărul nu se de­cla­ră, însă, încîntat de oficialități. „Nu prea înseamnă chiar așa de mult pentru că vin niște oficiali, îmi dau diploma și în ziua ur­mătoare au uitat de mine. Nu e numai cazul meu, e cazul tutu­ror sportivilor”.

El crede că nu doar administrațiile locale se fo­losesc de cei cu rezultate bune, ci și cei care organizează com­pe­tiții sportive. „Festivitățile de premiere la care noi, spor­ti­vii cu rezultate, ar trebui să fim în centrul atenției, de fapt sînt fă­cute pentru imaginea celor care au organizat competiția”, spu­ne acesta nemulțumit. Astfel de momente îl face să realizeze că doar familia îl susține cu adevărat indiferent de rezultatele pe care le obține.

Dragomir nu vrea să devină antrenor de tir sportiv, dar vrea să în­vețe totul despre armament și materialele care sînt folosite în acest sport. „După liceu m-ar interesa o meserie care are le­gă­turi cu acest sport, o meserie pe partea tehnică, să aduc o con­tri­bu­ție în acest sport, o modalitate nouă, o invenție. Cred că ar fi fru­mos”, este speranța care poate fi citită cu ușurință în privirea cam­pionului ieșean, al cărui orizont e în afara granițelor. Dra­gomir își amintește de simpatia și de laudele pe care i le a­dre­sau colegii din gimnaziu, însă nu este la fel și cu colegii de la Colegiul Național „Emil Racoviță”, unde își continuă stu­di­ile. Nu mai este aceeași atmosferă, a apărut „invidia care a­tin­ge cote mai înalte”.