Vocea de la tribuna nemultumitilor

Nu ai cum sa intri in Moldoplast fara sa auzi de Constantin Sadagurschi. Lucreza aici din 1975, de cind “eram 2000 de oameni, raspinditi pe zece hectare”. Mecanicul povesteste despre declinul fabricii producatoare de materiale plastice, care a venit odata cu Revolutia. Din cauza scaderii vinzarilor, s-au acumulat datorii care intreceau capitalul social al fabricii: “in economia de tranzitie oricine poate sa faca acasa o sacosa de plastic, pe care sa o vinda in piata Nicolina cu trei lei”, explica acesta.

Costache, cum ii spun colegii, a luat taurul de coarne cind s-a propus concedierea a 200 de oameni. “Mi-am spus ca daca nici eu nu reusesc sa tin oamenii astia aici, pentru ca aici este locul, atunci nu poate nimeni”, prin urmare a devenit lider de sindicat din anul 2003. A inceput prin a-si asculta colegii si prin a-si construi un plan de atac, de pe urma caruia s-a ales cu pastrarea unor muncitori, platiti cu doar 75% din salariu si trecerea altora in somaj tehnic. “Somajul asta tehnic este de fapt tot un fel de concediere, numai ca e spus mai frumos”, lucru pe care l-a descoperit mai tirziu si care l-a convins sa mearga pina la Bucuresti.

“A venit cometa cu presa in coada”

Fostul ministru al Uniunii Tineretului Comunist a obtinut statutul de administrare speciala pentru Moldoplast, “a fost un lucru mare pentru noi cind a venit un delegat din capitala. Noi i-am zis cometa cu presa in coada, pentru ca avea dupa el o ceata de jurnalisti care nu puteau tine pasul”, povesteste Costache, zimbind. Timp de doi ani fabrica a stagnat, dar la sfirsitul anului 2004 au inceput tatonarile pentru privatizare,”atunci s-au ingramadit unii mai buni ca altii, dar vroiau sa stoarca oamenii fara sa le dea bani”. Dupa o perioada de negocieri, s-a hotarit ca fabrica sa fie luata de sirianul Michael Nseir,”e bine pentru tine cind te ia un om cu bani, ala stie ce sa faca”. Treptat, Costache Sadagurschi a consolidat si relatia dintre AVAS si International Import-Export,”nu poti sa faci de unul singur, am avut oamenii mei, care inca sunt aici, eu doar am ajutat fabrica asta sa nu se piarda”.

Desi a asistat impreuna cu alti colegi la numeroasele schisme prin care a trecut Moldoplast, liderul de sindicat afirma ca poate sa isi vada linistit de treaba acum. “Fabrica nu mai e aceeasi, dar oamenii au ramas aceiasi, la fel de muncitori”. Institutia merge, treptat isi revine, dar ori de cite ori este nevoie de el pentru a prezenta conducerii problemele angajatilor, nu ezita sa o faca, pentru ca este sigur ca nu va esua.

Adriana ZAVOI