Vulpea nu face Economie

Este obișnuită să i se spună Vul­pea. I se potrivește de minune. Are pă­rul roșcat, limba ascuțită și multe datorii. „Să nu te pui niciodată cu ea. Împrumută bani de la toată lumea și te lasă lefter pe jumătate de an. Nu îți mai întoarce nimic. Și culmea e că are cinci joburi. Nu înțeleg cum de nu îi ajung ei banii niciodată” se în­trea­bă Laura, colega de an a Bian­căi, a.k.a. Vulpea.

Rîde cu gura pînă la urechi și își îmbrățișează prietena. Vulpea-i obișnuită să audă asemenea lucruri despre ea. Își încrețește fruntea pentru cîteva secunde, apoi mă calmează. „Nu e chiar adevărat. Îm­­prumut bani, dar îi întorc. Și ce fo­los că muncesc în cinci locuri? Sînt job-uri part-time. Jumătate de zi colo, jumătate dincolo. Dar știi, eu plă­­tesc căminul, îmi întrețin mașina, ies în fiecare weekend și mănînc. Ai mei nu îmi trimit pachete așa cum primesc fetele”. Fetele, colegele de ca­­meră, chicotesc. Nu poartă pică pe Bianca, dar le-ar plăcea să își aranjeze patul cînd pleacă dimineața la mun­că și să mai ducă, uneori măcar, gunoiul la ghenă. De cînd s-au mutat în camera 140 din căminul C12, gra­fi­cul lipit de partea interioară a ușii cu draperii de pluș mov este respectat doar din duminică în duminică. „Da­că roșcata muncește în fiecare zi…Ne împărțim și noi cum putem. Azi spăl eu vasele, mîine tu bați co­vo­­­rul. Și sesiunea este o excepție. Toa­­­te avem examene, în afară de Bian­­ca”.

E foarte îngrijită. În fiecare di­mi­­neață, înainte de a ieși val-vîrtej din cameră, se dichisește ca pentru un interviu de angajare, deși, pentru jo­burile ei, i-ar fi de-ajuns să poarte o pereche de blugi și un hanorac. De luni pînă duminică o întîlnești în Club Kids Land din Iulius Mall, îm­părțind pliante pe Independenței pentru Mircea Geoană, făcînd sondaje prin telefon la Zigosoft Call Center și vînzînd produse Oriflame și Avon. „Economia asta e cam…grea. Nu știu de ce m-am dus la facultatea asta. Cred că mai mult m-au împins părinții. Profesorii nu sînt deloc în­țe­legători. Aici chiar trebuie să stai nu­mai în amfiteatre, cu cartea în mî­nă. Iar mie nu îmi place să stau într-un singur loc. Eu voiam să dau la Fa­cultatea de Biologie, secția Eco­lo­gie, să fac tot felul de proiecte ecologice, să nu mai fie atît de murdar în orașul ăsta”. Un ruj pe o prezență

De acasă, nu primește decît un te­lefon săptămînal în care este întrebată cînd mai trece prin Suceava, iar de frații săi mai mari, ambii domici­li­­ați în Iași, nu a auzit de vreo două luni. Bianca are doar cîteva zeci de prie­teni, care o scot la cafea, îi îm­pru­mută bani și o acoperă la facultate. „De-ai ști ce colege minunate am. Un­­­­de se poate, mă scriu pe lista cu pre­­zență, îmi dau proiectele lor și eu doar mai modific cîte ceva. Sînt foar­te norocoasă. E adevărat, și eu le fac cadou rujurile și parfumurile care mi se cuvin de la Avon și Ori­flame”. U­ne­­ori, așa se desco­to­ro­seș­te și de da­to­rii.

Lina VDOVÎI