Acul care nu impunge

Pereti sint acoperiti cu tot felul de afise  de genul “Acupunctura restabileste echilibrul intre Ying si Yang”, “Stai in armonie, deblocheaza-ti canalele energetice!”. Verdele din cabinet, mesajele scrise cu litere de neinteles si fetele unor chinezi fericiti, care stau afis, te fac sa te intrebi ce ti se pregateste. De la acupunctura nu ma pot astepta decit la niste ace care ma vor intepa, nu stiu ce altceva as putea gasi.

Sedinta mea incepe cu 10 minute de consiliere, sa vedem care imi este problema. Verdictul: sint stresata. In cateva secunde, doua ace subtiri imi sint infipte in fiecare ureche, vibrind usor. Micile piscaturi sint de fapt centrii mei energetici. Nu e ca o injectie, acul abia intra in piele, dar pentru a nu simti deloc, nu trebuie sa incordezi muschiul. “Se vede ca sinteti solicitata si obosita”. De asemenea, mi-era teama numai cind vedeam acul cum se indrepta nemilos inspre lobii mei. “Domnisoara, acupunctura e curativa, dar mai ales preventiva. Trebuie sa acordam foarte multa atentie si celorlalte metode de vindecare pentru ca ele lucreaza bine impreuna”. Fie  credea ca nu m-am vindecat indeajuns, fie si-a dat seama ca mai am si alte boli, altfel nu pot sa imi explic motivul pentru care mai voia sa imi puna si in spate citeva ace. Dupa ce le incalzea intr-o etuva, le lua frumos in mina si, ca sa constientizez durerea, ma mai si intreba daca simt cum ma inteapa. Probabil ca acupuntura este si o maniera sadica de a se razbuna pentru toate necazurile de acasa. In caz ca vreau sa ma vindec si sa ma impac cu aura mea, trebuie sa vin mai des. Iar pe parcurs imi va pune din ce in ce mai multe bolduri. Refuz, am o teama fata de produsele facute in China si mai bine ma rezum la ceaiul de ceapa al bunicii. In plus, e si ecologic.

Diana IABRASU