Ageamiu cu casa plină

„Ai mai jucat Texas Hold’em pî­nă acum?”, mă întreabă Radu, dealer-ul cu suvițe blonde de la ma­sa din capătul încăperii pline de fum din Voodoo. „Nu, dar cît de greu poa­te să fie?”, îi răs­pund zîmbind

Stă un pic pe gîn­duri, apoi negoci­ază: „Dacă sînt de acord băieții – as­ta fiindcă trebuie să le cer voie tu­turor, să nu fie suspicioși – poți să a­siști la primul joc. Nu de alta, dar se joacă pe bani și avem destui fish la masă”. Îl întreb ce vrea să spu­nă. „Fish. Fishuleț. Peș­tișor. Noob. Newb. Nap. Cum vrei tu să-i spui. Ju­cători slabi”, mă lămurește, apoi îl roagă pe Andrei, amicul lui, să mă ia lîngă el în timpul jocului și să-mi explice tot ce se petrece.

La masa cu șapte scaune mai apare unul, doar pentru mine. Jucătorii se adună la timp. Radu, care i-a chemat personal la tur­neul din seara asta, dă mîna cu fi­ecare apoi le schimbă bancno­te­le­ pe fise din plastic. Băieții se mă­soară unii pe alții din pri­viri, iau­ în mînă cele două cărți și se ui­tă la ele pe ascuns, să nu-și trădeze emo­țiile. „Ai înțeles ceva?” Andrei își trece competitorii în re­vistă: „Tipul din capătul mesei e «pustnicul». Îl vezi că-și ține căș­ti­le în urechi, stă concentrat și ne ig­noră. Cel din dreap­ta lui­ e «money-ma­ker-ul», joacă la sictir­ dar are bani și noroc. A prins niș­te mîini bune pînă acum. Ăia doi în cămașă sînt «fish», cred că pînă și tu­ îi recunoști. Cel în gri pare ex­pe­rimentat. Spunem că e «statiscian», ține minte ce cărți a avut fie­care și își calculează șansele să-i ca­dă o mî­nă bună”.

Evit să-l în­treb­ pe Andrei în ce categorie se în­ca­drează. Pe rînd, scaunele se eli­be­rea­ză, iar „ghidul” meu rămîne fără fise. Îmi spu­ne că a fost „tiltat” fiindcă a pățit un „bad beat” nasol – a pornit cu cele mai bune șanse dar norocul l-a faultat la ultima car­­te și l-a făcut să-și piardă toată con­cen­trarea. Acum poate să-mi po­ves­tească de „side bet-uri” și „What Lodden thinks” (n.r.: Ce gîndește Lodden), pariuri pe care le fac în timpul jocului de poker ca să crească miza. La masă rămîn doar două persoa­ne. Înainte să-mi dau seama ce se în­tîm­plă, jocul e gata iar lumea dis­cută frenetic. „Ai înțeles ce s-a în­tîm­plat?”, întreabă Andrei.

„Noob-ul avea șesari iar ce­lălalt tip popă cu valet. Noob-ul a plătit cu nimic ca să intimideze și jos a venit pe flop as cu damă și zece. Pe turn a mai apărut un șa­se, cînd sigur nu credea că mai are șanse, dar s-a dublat pe river un ze­car­ și a făcut full-house!”, îmi ex­pli­că de parcă ar fi cel mai evident lucru de pe lume. Dau din cap în semn că am înțeles, iar Radu mă în­trea­bă dacă vreau să mai joc. Îl refuz po­liticos pe motiv că e tîrziu. Oare ce crede Lodden despre viitorul meu în poker?

Anca MATCOVSCHI