Altruistul modern

“Urca sus, sus de tot pe scari, ai sa dai de niste birouri, dupa un paravan…” ma indruma tacticos o batrina pe care tocmai o intrerupsesem de la taifas. Nu vroiam decit niste indicatii spre biroul asistentei sociale de la Centrul de Ingrijire si Asistenta.

Mi-a placut perioada cind aveam grija de bunica mea. Iar acum, ca s-a insanatosit, m-am gindit sa continui sa ajut si alti batrini.

Credeam ca dorinta de a ma implica intr-o actiune de voluntariat va fi bine primita de cei de la azilul de batrini. Cind incolo, m-am izbit de tot ce inseamna birocratie la romani: un formular cu date personale, adeverinta de student si motivatia. Dar, singura care m-a uimit a fost intrebarea: “Tu pentru ce ai nevoie, o bursa, practica la facultate, o slujba ?”

Teologii au prioritate

Dupa momentul de uimire din partea amindurora, pe fata incercanata si schimonosita a femeii de la birou aparu un zimbet ironic urmat de rememorarea in aer numarind pe degete: “Pai cine mai face asa ceva doar pentru el in ziua de azi? Studentii de la Teologie vin de nevoie, ca sa-si faca stagiul de practica, altii vin pentru burse. Am mai avut un voluntar din asta caruia ii trebuia musai munca de voluntariat ca sa plece sa lucreze in Canada”.

Ma asteptam ca ei sa ma primeasca cu bratele deschise si sa imi insufle acel spirit filantropic.  “Da sa stii ca acum chiar n-ai  prea multe de facut. Voluntarii nu se implica decit in organizarea activitatilor de socializare”. Bine si atit, vreau sa-i fac sa se simta iubiti si cit mai tineri, asa, cum sint eu.

Dar, imediat, imi taie iar din avintul meu filantropic. “Ceilalti voluntari au decorat pomul de Craciun, au organizat activitati pentru batrinii in martie… De ingrijire se ocupa personalul specializat”. Dar daca vor sa li se spuna un banc, daca vrea sa fie cineva alaturi care sa-i asculte cum se pling ei ca Iliescu nu mai poate candida? Nu cred ca asistentele au timp sa converseze pe tema Distonocalmului. In plus, nici nu eram de la Teologie ca sa le ofer o indrumare spirituala eficace, iar kinetoterapia deja era prea mult pentru mine. Pina la Craciun mai este, si cum “Ziua Mamei” a trecut, am sa vin, cel mai sigur, de Paste deghizata in iepuras. Le voi cinta “Unde te duci tu mielule?”

Alexandra PANAETE