Aspirator de cruci

O cladire veche, situata intre un liceu si o biserica. O alee lunga, cu frunze uscate nematurate de citeva zile, iti da ragazul sa te intrebi de o suta de ori daca vrei sa intri sau nu. E frica pe care o ai si inaintea spovedaniei. Sa le spui sau sa te intorci acasa si sa continui sa  tragi pe nas? Imi repet discursul in soapta: “Am un prieten dependent de droguri. Fumeaza hasis, iarba si opiu”. Cit m-am rugat sa nu uit si de amfetamine. Ma instruise cu zor un coleg inainte de a merge la consiliere. “Sa le spui ca te pune sa donezi singe si ca vinde bonurile de masa cu doua mii mai ieftin, la gara”. Intr-un birou spatios, cu multe icoane si fete zimbitoare, stau citiva consilieri si te intreaba politicos care este problema. Nimic mai simplu pina aici. Ma apropii de o tinara cu ochi mari albastri si incep cu varianta invatata pe dinafara. “Sa stiti ca este o problema grava, va trebui sa il aduceti la noi, il vom interna intr-un spital”. Ma sperii “da’ cum, asa deodata?”. “Pai ca sa il tinem sub control, sa ii dam medicamente”. Dubiile nu isi au rostul : “Sinteti sigura ca vreti sa il ajutati? Trebuie sa fiti pregatita sa mergeti pina la capat”. Sint, doamna, “ma trezesc noaptea si il aud cotrobaind prin sertarul cu medicamente. Cred ca face experimente cu de toate”. Imi spune ca ar putea lua si pastile de tuse. Au acelasi efect “de bine”. Admir puloverul tricotat cu lina portocalie al consilierei, dar ochii mi se opresc pe crucea de la git, “nu facem indoctrinari, sa stiti”.

O lume roz

Ma interesez de sedinte si de fostii “clienti”: “Nu am avut prea multi. De fapt, prietenul dumneavoastra ar fi primul. Au mai fost care au intrebat ce si cum si nu au mai venit”.

In schimb, au reusit sa trateze citiva copii aurolaci. “Si la liceul asta sint elevi care se drogheaza”. Au aflat pentru ca tin ore de preventie iar cei cu musca pe caciula au recunoscut. “Sint copiii cu parintii plecati peste hotare”. Elevii nu vin la centru, pentru ca le este frica sa nu afle cei din jur. “Sa stiti ca sint si avocati care se drogheaza si doctori”, imi spune de parca ar vrea sa ma convinga ca al meu nu e cu stea in frunte.

Ramine sa ii dau un telefon. Trebuie sa vorbesc deschis cu prietenul meu si sa ascund toate medicamentele din casa. “Si sa nu uitati. Ii spuneti ca totul este roz la noi, ca nu ii vorbim de Dumnezeu. Doar asa il veti convinge sa vina la sedinte”. Dar daca oricum nu reusesc, poate vin cu cineva care bea sau fumeaza.

Lina VDOVII