„Atitudinea-i totul, bă!”
1001 de măști 25 februarie 2013 Niciun comentariu la „Atitudinea-i totul, bă!” 1„Mai ai cam trei minute, n-ar trebui să te grăbești?” mă întreabă un impiegat după ce-mi explică unde e linia de pe care trebuie să iau trenul. Bag mîna în buzunar să verific că încă n-am pierdut biletul și fug către linia 2, unde încerc să găsesc un loc liber prin vagon. Aici, mă așez lîngă o fată cu unghii albastre ce pare posedată de cartea pe care o citește, abia băgîndu-mă în seamă cînd o întreb dacă scaunul e ocupat.
În fața noastră, doi bărbați discută despre via cărui vecin de-al lor scoate cea mai multă poamă, oprindu-se din certat abia cînd un grup de tineri trece pe lîngă noi. „Ia uiti uăi ci gagii avem aiși”, la care Andrei, prietenul său, se preface că-și ascunde privirea în spatele unui telefon din ăla mai vechi, cu clăpiță, care după zgîrieturi și culoarea de pe plastic rasă, pare să fi avut și zile mai bune. „Poate au greșit clubul” spun încet și naiv, cei doi uitîndu-se la mine cîteva secunde înainte să rîdă și să se întoarcă la ale lor.
Deodată, lui Ionuț îi vine o idee și ia de la Andrei „sărăcia de telefon”, căutîndu-și fostele colege de liceu pe Facebook, cei doi făcînd ochii mici pentru a putea observa ecranul mobilului care-i abia cît un dop de Sana. Rămînînd fără fete, reușesc să intru în grup arătîndu-le pe cîteva dintre colegele mele. „Uăi da uiti ci fațî di copil are asta. Sî vedi cî-i cresută la oraș.” Deși Andrei e căsătorit, nu-l deranjează să privească și să-și dea cu părerea, invitîndu-mă să trec pe la el dacă am drum prin Ruginoasa, să-mi arate „cel mai bestial vin din Moldova”.
Văzînd că le-am căpătat încrederea, îmi unesc palmele, revin la fața naivă și îi rog aproape în șoaptă să-mi dea cîteva sfaturi de agățat, explicîndu-le că n-am noroc în dragoste, după care Ionuț se apropie de mine și-mi zice: „bun, să-ți zic io care-i treaba cu fetili”. Prinzînd cîteva idei care n-ar putea fi scrise într-un text publicistic, bărbatul îmi concluzionează că „toate-s pe interes”, iar metoda lui cea mai bună de agățat e o atitudine de „boss”, și să le ignore, pentru că într-un final fetele sînt cele care vin la el.
Tehnica de la Ruginoasa
După ce cobor în Tîrgu Frumos, destinația mea finală de pe bilet, realizez că nu a fost o idee prea bună să mă gîndesc doar la dus, căci afară e deja întuneric și a început să plouă, iar în gară nu mai este decît o fată agitată care încearcă să-și cumpere un bilet. Alexandra e studentă la Medicină Generală, și a nimerit aici deoarece a încurcat trenul care trebuia să o ducă spre Vaslui, acolo unde locuiește. Cum mai sînt două ore pînă la trenul spre Iași, îmi amintesc de cursul pe care tocmai l-am absolvit și încerc să-l aplic, luînd atitudinea de boss corespunzătoare. Cum rezultatul nu-i cel pe care mi-l imaginam, abandonez tactica, începînd să cred că la Vaslui probabil toți sînt „boși”.
Iulian BÎRZOI
Adaugă un comentariu