„Avem de toate”
1001 de măști 10 noiembrie 2010 Niciun comentariu la „Avem de toate” 0„Poftiți și gustați! Tot ce este aici e natural. Fără chimicale. Sînt produse obținute de la oile pe care le creștem noi”, o îndeamnă un domn în halat alb pe doamna care stă la rînd în fața mea. El nu prescrie medicamente, însă vinde brînzeturi. De toate soiurile: de burduf, cu mucegai, cu ardei, cu ciuperci, telemea. La standul său de la EcoAgris sînt doi-trei oameni care și-au lipit privirile de vitrina cu roți albe de brînză. Un domn mai mustăcios îndrăznește să guste o bucată de telemea de oaie și o firimitură îi atîrnă de firele mustaței.
La intrarea în curtea bisericii Toma Cozma, pe dreapta este un stand cu plante medicinale și ceaiuri. Doi preoți se tocmesc la preț pentru o pungă de ierburi pe care scrie cu verde „ceai pentru buna funcționare a prostatei”. Vînzătorul le zîmbește, însă nu lasă din preț, deloc impresionat de straiele bisericești. „Doamne-ajută”, salută preotul mai în vîrstă și se îndreptă către următorul stand, cel cu săpunuri exotice parfumate.
20 de ani nu sînt suficienți pentru a șterge obiceiuri scrise cu forța în minte și văd mai bine de zece oameni care stau la coadă. La carne. Standul măcelarului Vasile din Maramureș are mereu clienți. Cîrnați sînt destui și mușchiulețul de porc afumat stă în batoane mari, așteptîndu-și cumpărătorii. Alături, o doamnă, tot din Maramureș, vinde prăjituri de casă. Cînd ajung la ea, vînzătoarea subțirică cu unghiile lungi și roșii se străduie să taie o bucată mare de tort. Cu degetele pline de cacao răspunde la telefon, în timp ce cealaltă mînă taie mecanic prăjitura. Pe niște etajere din spatele ei așteaptă să fie mîncate tarte cu vișine, prăjituri cu nucă, mere, cu cremă de ciocolată, lămîie, gem de prune.
O tornadă într-un pahar de apă
Mi se face sete savurînd din priviri atîtea bunătăți și mă îndrept către cortul celor de la Sălaj. Acolo doi bărbați în costum îi explică unei doamne procesul prin care apa de la robinet devine, cu ajutorul filtrului lor, apă potabilă. Doamna privește cu ochii mari un pahar transparent de plastic unde o tornadă în miniatură „mătură” toți germenii din apă. „Acum apa este oxigenată și astfel nu mai rămîne nici un microb”, i se explică.
Merg pe pașii celor doi preoți pe care i-am văzut acum jumătate de oră și îmi opresc privirea pe săpunurile colorate din glicerină, pe care vînzătoarea îmi spune că le „fabrică în tăvi precum cozonacul. Adăugăm forma, apoi turnăm glicerina, ca o glazură”.
Plec de la ea cu un săpun cu miros de levănțică și cu gîndul la cozonacul despre care mi-a vorbit.
Cristina BABII
Adaugă un comentariu