Băuturi croite pentru client

Cum se apropie iarna poți să treci pe la Croitorie. De aici poți să-ți iei pantaloni, evazați sau simpli, un palton, cojoc sau un frac. Toate îți țin de cald, iar servirea este la mi­nut pentru că Shoteria numită „Cro­­itorie” de pe Ștefan cel Mare este un loc unde te îmbraci pentru a ie­și în oraș. Concret, te îmbraci cu ce­va curaj datorită shot-urilor de toa­te felurile și combinațiile, făcute pe mă­sura ta, ca la o croitorie.

Intrarea se face chiar pe ușa de la Fornetti, pe care scrie cu galben CRO­ITORIE. Barul nu este foarte vi­zibil și nici nu se vrea a fi foarte cu­noscut. Bogdan, unul dintre pri­etenii celor care au gîndit conceptul, îmi explică că nici nu vor să pu­nă o firmă foarte mare sau vreo pan­cardă la intrare. „Mizăm pe pu­bli­citatea făcută din gură în gură. Că cei care au venit o dată aici vor spu­ne și prietenilor. E ca un secret pe ca­re îl afli de la prieteni.”
Îmi fac curaj și intru și eu pe cu­loarul îngust.

În dreapta este ba­rul, iar în spatele lui se află întotdeauna doi croitori, cu metru de cro­itorie la gît, gata să ia măsura clienților. În spatele lor sînt mo­soa­re și papiote de ață, mașini de cu­sut sau umerașe pe care sînt așezate cîteva fulare. Pînă mă gîndesc ce să-mi iau de îmbrăcat mă încălzesc cu un shot de tequila. E cinci lei, la fel ca toate shot-urile basic. Unul dintre barmani îmi explică din ce sînt ur­zi­te produsele lor și ajung la concluzia că mi s-ar potrivi un frac, o bă­utură combinată, din votcă și lichior de cafea.

Este în jur de ora 22.00, așa că ba­rul nu este foarte aglomerat. Este des­chis de joi pînă duminică, de la 21.00 pînă la 05.00 dimineața. Cei ca­re intră dau băuturile peste cap și merg mai departe, spre ieșirea din spate. „Ăsta este și conceptul. Să nu se formeze aglomerație”, îmi e­xpli­că Bogdan. După o gură de aer mă întorc înapoi la masa croitorului. Mă gîndesc că nu mi-ar strica și niș­te „pantaloni evazați” în gar­de­roba din seara asta, așa că mi se pre­gătește rapid o pereche. Este o bău­tură aromată, cu lichior de cio­co­la­tă și absint. Nu se stă foarte mult la discuție, deși clienții par să fie toți „de-ai casei”, cunoscînd oferta și sor­timentele. Unii chiar intră pe o par­te, beau cîte ceva, ies prin spa­te, doar pentru a se întoarce în cinci mi­nute pe partea cealaltă și fac asta de cîteva ori.

Nicăieri în Croitorie nu sînt me­se sau scaune. Este genul de loc pe care îl vizitezi ca să-ți faci curaj în­ainte de a merge într-un club sau oprirea în drum spre casă dacă mai ai nevoie de o doză de alcool pen­tru a dormi mai bine. Mă gîndesc că afară e puțin cam frig, iar o pe­re­che de pantaloni pare prea pu­țin, așa îmi mai iau niște „e­va­zați”. Brusc temperatura de afară nu prea mă mai deranjează și simt că aș pu­tea înfrunta și frigurile din La­po­nia. Poate de aceea mă și întorc și îmi co­mand un „costum de Moș Cră­ciun”. Și așa nasul și obrajii mi s-au făcut deja roșii.