Bucătari de ocazie

Curiozitatea copilărească îl aduce pe Andrei, un țînc de aproape zece ani printre picioarele cursanților pre­gătiți să învețe să gătească. „Tu cîți ani ai?”, îl întreabă Bogdan pe bă­ia­tul care deja nu își mai găsește astîm­păr.

„Zece, dar pot avea și mai mult dacă trebuie”, îi răspunde ștrengărește micul viteaz. Pentru că la curs urma să folosim și cuțite, el nu putea decît să privească cu ochii măriți, de pe sub umerii noștri, la mesele pline de fruc­te. Bogdan a cercetat minuțios caietul pe care a scris rețetele și scoate ne­răb­dător ingredientele din sacoșe.

Sub privirea mustrătoare a micului supraveghetor, am început să decojim fructele într-un ritm potrivit mai degrabă unui concurs decît unui curs de gătit. „În mod normal, aș fi cojit ba­nana asta și aș fi mîncat-o fără să mă chinui să o feliez pe un tocător”, îi spu­ne o tînără prietenului ei care se mul­țu­mește să observe mișcarea din jur. „Vrei tu să tai portocala asta?”, îl întreabă Andrei pe micul băiat care și-a părăsit scaunul și acum se plim­bă printre participanți. „Vreau, dar nu am voie”, îi răspunde pe un ton su­pă­ră­cios, încruntîndu-se la Bogdan în timp ce își încrucișează brațele la piept.

„Oricum bărbații nu se pricep la gătit”

La masa de alături, unde se pre­gă­tește smoothie de kiwi și banane, o tînără cojește „fructul-cartof”, învă­țîndu-l și pe prietenul ei care, de ală­turi, mai mult mănîncă decît ajută. „Uite, aici ai lăsat o coajă, dacă îl bag așa în blender, ce iese acolo?”, îl dojenește aceasta pe tînărul care, ză­pă­cit, a aruncat în bol un kiwi pe ju­mă­tate curățat. „Oricum bărbații nu se pricep la gătit”, îndrăznesc să o completez cu o voce mai mult timidă. „Așa este! Nici nu știu de ce îl mai las să se chinuie aici, oricum nu face nimic”, mă aprobă începînd a rîde. Lîngă noi, o altă participantă se străduiește să cojească fructele cu un cuțit mare, cu care mai degrabă ar sacrifica porcul de Crăciun. Și totuși, coaja ei iese mai fină decît a noastră, „încep să mă pricep la cojit kiwi cu satîrul”, se conso­lează tînăra amuzîndu-se de opera ei.

După ce am pus toate fructele în blender, Andrei, membru de necontestat al juriului, așa cum am conve­nit cu toții să îl numim, dă verdictul: „e foarte bun, ați făcut o treabă bună”. Răsuflu ușurată, sînt gata de măritat.

Cristina BABII