Căsătorie pe interes, de plictiseală

Diana avea o față abătută și se vedea clar că nu are nici o tragere de inimă, nici un chef de muncă. I-am înțeles suferința și durerea din suflet, atunci i-am propus să ne însurăm. Recunosc că mi-a fost oarecum greu și am avut puțină rușine, însă a spus „Da” din prima. Cum amîndoi sîntem două firi încăpățînate, am zis să mergem la o agenție de organizarea nunților, ca să nu ne mai batem capul acum, la început de drum.

„Cam la cîte persoane vă așteptați?”, mă întreabă domnișoara de la firmă. Un mic detaliu pe care am uitat să-l stabilesc dinainte, la fel ca și cu locul unde se va face slujba religioasă.O sută de invitați voi avea și aș fi spus la Mitropolie. Dar nu știam dacă cei din urmă organizează așa ceva, nu vroiam să îmi fac niște planuri atît de mărețe, nu doream să o dezamăgesc din prima pe viitoarea mea consoartă.

Cum evenimentul va fi chiar în preajma Sfîntului Valetin (ca să arătăm tuturor cît de mult ne iubim), vrem să aducem primăvara în sufletele noastre și ale celor o sută de invitați. Scaunele vor fi acoperite cu eșarfe verzi, iar pentru a da mai multă viață „avem acești fluturași verzi, dar mai sînt și pe alte culori”, ne recomandă Raluca, tînara de la agenție.

„Orice, dar totul pînă la baloane. Cum poți să ai balonașe din astea la o nuntă?”, Diana începe să rîdă cînd vede pozele din album. Ce mai? Reclamă la un detergent lichid facem. Nici artificiile și confeti nu ne surîde, „încercăm să protejăm mediul înconjurător. Nu ne-a greșit cu nimic”, adaugă viitoarea mea parteneră.

Ginere pînă la licență

Pentru buchetul miresei, lumînări și aranjamentul floral de la mașină (să vedem de unde vom găsi măcar o Dacie) dăm 700 de lei, dar măcar avem cale albe. Mai avem noi vreo două burse păstrate pe card, dar noroc de mama mea, că ne va ajuta cu banii. Teoretic, sînt primul băiat care se pune la casa lui, practic, nu am nici măcar o debara proprie.

Ne fîsticim cînd ne uităm la toate imaginile de la nunți, iar Raluca își dă seama că nu știm ce vrem. Și noi am aflat că ne vom pune pirostriile abia cu două ore mai devreme. Cînd să ne mai gîndim și la localul unde îl vom organiza? Am lăsat în grija mamei, noi nu vrem decît se ne consumăm pasiunea.

Ca să nu plece cu buzunarul gol, după ce ne vor da banii, le vom oferi invitaților cîte două batoane de scorțișoară, în semn de mulțumire. Poate vor răci după nuntă și vor avea nevoie pentru vinul fiert.

Aproape 3500 de lei ne costă această idilă. Din păcate, o dată cu terminarea studenției, se va termina și căsătoria.

George GURESCU