Ce-i in ureche nu-i minciuna

Copiatul la examene dezvolta o intreaga industrie. Micii afaceristi care s-au lasat de comertul la coltul blocului s-au reprofilat pe anunturi postate pe Internet sau biletele lipite prin camine. Se vind handsfree-urile in apropierea sesiunii ca rochiile inainte de vreun banchet. „Ne intilnim, il probezi si daca iti vine, il cumperi”. Negocierea o faci la telefon, nici vorba sa te rusinezi cind marturisesti ca il vrei pentru vreun examen. „Pentru asta s-a si inventat”.

Tehnologia te uimeste, ieri iti faceai copiute, azi iti cumperi un handsfree „fara fir”. „E un magnet mic pe care ti-l potrivesti in ureche si iti mai dau si un colier pe care ai sa il porti la git”. Daca esti fata mai merge, daca esti baiat, te prefaci ca ai o zi mai „fashionable” decit de obicei. Profesorul nu s-ar prinde ca il furi de inteligenta, pentru ca nu va vedea magnetul mic din ureche si nici nu va tiui nimic atunci cind va trece el cu un aparat de radio pe linga tine. „Are un mic circuit, un amplificator si merge cu baterii. Ai sa auzi niste interferente de la mai multe telefoane din zona.” Dar ma sacrific oricind pentru un examen luat moca si imi fac si parul cret sa imi ascund mai bine bijuteria.

Oricum el „e mic cit un bob de orez”, dar vine si inconvenientul, „iti trebuie un magnet mai mare ca sa il scoti din ureche”. Nu dai un ban in plus pentru el, vine la pachet, este inclus in pretul de trei milioane jumatate.

Si mai obtii ceva in plus daca suni la 0743.9… si il tii putin de vorba pe baiatul cu hands-free-ul. O intilnire pentru a doua zi. Unde vrei tu, dar mai pe seara.

Carmen AVADANOAEI