Ceara care mănîncă șervețele

Duminică la prînz, Clubul Crea­to­rilor era ca o scenă pe care rulau trei povești diferite. În colțul din dreap­ta recuzita era formată dintr-o cutie bur­dușită cu lumînări, șervețele, și pen­sule așezate pe o masă pătrațoasă, în ca­pul căreia se afla domnul Du­mi­tru, creatorul căndeluțelor decorate.

Cîți­va pași mai la stînga, în centrul clu­bului, se organiza o expoziție ad-hoc, iar în capătul celălat al sălii se încropea o ma­să rotundă pentru acei participanți c­a­re voiau să discute despre cum se dez­voltă personalitatea prin interme­diul culturii. Cum la celelalte două în­că se lucra, am intrat în ateli­e­rul de de­corat cu gîndul să îmbrac o lu­mî­na­re golașă de pe masă.

La în­ce­put am studiat cîteva de­sene de pe niș­te șer­ve­țele, după care mi-am ales un ghi­ocel pe care mai apoi l-am imprimat pe cea­ră. „Mai întîi separă cele trei stra­turi ale șer­ve­țe­lu­lui, suflă puțin într-un colț și apoi des­parte-le cu un­ghia”, îmi spune Du­mitru desfăcînd în trei părți diferite, ca un specialist, foa­ia moa­le pe care ieșeau fluturii la plim­bare în po­iană. Eu am stat vreo cinci minute su­flînd în ghiocel, pînă cînd a cedat foia și m-a lăsat să o deșir spre ui­mi­rea copiilor din jur care în scurt timp s-au strîns ca la o oră de lucru manual. După ce acest pas a fost fă­cut, am dat cu un strat de lac special lu­mî­narea și pe urmă i-am pus desenul de pri­mă­va­ră lipindu-l cum ne-a în­vă­­țat domnul Dumitru „din mijloc spre margini ca să nu facă bule sau să se rupă”.

Ca să aibă desene cît mai speci­al­e el și-a comandat șervețele în Spania, cu ornamente aparte, „care la noi atrag mai ales tineretul”. Cu ele a desenat și cutia de bijuterii pe care mi-a adus-o de pe o masă alăturată, imprimată cu flori exotice, iar deasupra a cocoțat o camee pe care a făcut-o în atelierul lui de acasă. Tot de acolo, spune el, ies să vadă vitrinele magazinelor căni pic­tate tot prin această tehnică a de­cu­pa­jului sau tablouri făcute pe gresie. „Aces­tea sînt de o rară frumusețe” a­da­ugă Doi­na, o mamă care și-a adus cei doi bă­ieți pasionați de origami la ate­lierul din Clubul Creatorilor. Ea fa­ce lu­mî­nări în șervețel de mult timp. De fapt, are o pasiune pentru hîrtie co­lorată în general, pe care o observi im­e­diat, pentru că dintre toți cei de față nu­mai degetele ei crămpoțesc de jur îm­pre­jur desenul, refuzînd să-l decupeze cu foarfeca, pentru „că-i oferă un aer aparte și stilul acesta”. Din ace­eași pasiune s-a născut și broșa pe care o pur­ta la întîlnire, un boboc de floare cu petalele abia deschise, care a fost făcută din mai multe traturi de foi îm­păturite, date cu lac și prinse cu un bold. „Din această cauză face și Dumitru cutii de bijuterii” mi-am zis urmărind floarea pe care o ținea în piept Doina. Unii le decorează pentru ca alții să le umple de culoare.

Iulia CIUHU