Copitele din mijlocul mașinilor

1001 de măști Niciun comentariu la Copitele din mijlocul mașinilor 0

Un soare primăvăratic în­căl­zeș­te stația de autobuze din Galata. Nici bine nu cobor din mijlocul de transport pe care pe un carton ne­gri­cios stă înscris un 28 că în fața o­chi­lor îmi răsare un tînăr țigănuș la bus­tul gol, călare pe un cal.

În ritmul sa­cadat al erbivorului este urmărit îndeaproape de patru-cinci cîini, de­ranjați pesemne de apariția ne­aș­tep­tată. Trecătorii îl urmăresc mirați cum dispare galopînd din peisaj într-o curte din apropierea stației, lă­sînd în urmă ecouri de copite ce se sting printre claxoane și zgomote înăbușite ale țevilor de eșapament.

Dacă mă uit de-a lungul străzii, înspre Mircea, următorul cartier, în fața ochilor mi se aștern magazine a­limentare, un bar înghesuit, o pa­ti­serie, iar de partea cealaltă a drumului, o biserică ortodoxă, vopsită într-un galben ce o evidențiază prin­tre blocurile monocrome. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Ga­lata este păzită într-o parte de două magazii construite din lemn, pline cu unelte și materiale de întreținere în dezordine, care contrastează pu­ternic cu clădirea semeață. Un grup de liceeni intră undeva la subsolul acesteia, însoțiți de profesoara ce îi admonestează la fiecare pas. Lă­ca­șul de cult este închis pentru cei ce caută să se roage la ceasul amiezii, iar după ce elevii se fac nevăzuți la interior, singurele mișcări în curtea bătută de soare sînt cele ale celor doi muncitori ce mînuiesc nea­bă­tuți ciocane și scînduri.

Străzile și trotuarele sînt aglo­merate de oamenii ce au ieșit ca fur­nicile după o iarnă lungă la adă­pos­tul încăperilor încălzite. Însă nici Galata Bar nu este mai puțin frec­ventat, bătrînii fiind cei care al­cătuiesc clientela în mijlocul zilei. Aici, în încăperea ticsită cu fum de țigară stătut și cu izul vinului alb la un leu 30 paharul, ei privesc de­co­nectați printre perdelele grele ce ve­ghează ferestrele mari, prin care soa­rele nu are destulă putere să intre. Din cînd în cînd, după ce au mai a­run­cat o dată zarurile în tabla cu tri­unghiuri lunguiețe, în două culori, își aruncă cîte o vorbă, ca pentru a tăia din tăcerea din bar. Însă par că așteaptă cu toții ceva și în timp ce mai desfac cîte o pungă de se­min­țe, urmăresc cu interes pe cei ce calcă pragul localului.

În aerul curat de afară, întregul cartier își desfășoară în voie trebu­rile de zi cu zi. Pare complet de­co­nec­tat de centrul Iașului, ce se în­tin­de la 20 de minute distanță. Aici, doar autobuzele sînt cele ce fac le­gătura cu restul orașului. Și ma­și­nile ce vin și pleacă pe străzile în­gus­te, străjuite de trotuarele pe care oa­menii mișună grăbiți. Și în răs­tim­puri, caii ce apar de niciunde.

Ana SIPOȘ

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top