Copitele din mijlocul mașinilor
1001 de măști 22 aprilie 2013 Niciun comentariu la Copitele din mijlocul mașinilor 0Un soare primăvăratic încălzește stația de autobuze din Galata. Nici bine nu cobor din mijlocul de transport pe care pe un carton negricios stă înscris un 28 că în fața ochilor îmi răsare un tînăr țigănuș la bustul gol, călare pe un cal.
În ritmul sacadat al erbivorului este urmărit îndeaproape de patru-cinci cîini, deranjați pesemne de apariția neașteptată. Trecătorii îl urmăresc mirați cum dispare galopînd din peisaj într-o curte din apropierea stației, lăsînd în urmă ecouri de copite ce se sting printre claxoane și zgomote înăbușite ale țevilor de eșapament.
Dacă mă uit de-a lungul străzii, înspre Mircea, următorul cartier, în fața ochilor mi se aștern magazine alimentare, un bar înghesuit, o patiserie, iar de partea cealaltă a drumului, o biserică ortodoxă, vopsită într-un galben ce o evidențiază printre blocurile monocrome. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Galata este păzită într-o parte de două magazii construite din lemn, pline cu unelte și materiale de întreținere în dezordine, care contrastează puternic cu clădirea semeață. Un grup de liceeni intră undeva la subsolul acesteia, însoțiți de profesoara ce îi admonestează la fiecare pas. Lăcașul de cult este închis pentru cei ce caută să se roage la ceasul amiezii, iar după ce elevii se fac nevăzuți la interior, singurele mișcări în curtea bătută de soare sînt cele ale celor doi muncitori ce mînuiesc neabătuți ciocane și scînduri.
Străzile și trotuarele sînt aglomerate de oamenii ce au ieșit ca furnicile după o iarnă lungă la adăpostul încăperilor încălzite. Însă nici Galata Bar nu este mai puțin frecventat, bătrînii fiind cei care alcătuiesc clientela în mijlocul zilei. Aici, în încăperea ticsită cu fum de țigară stătut și cu izul vinului alb la un leu 30 paharul, ei privesc deconectați printre perdelele grele ce veghează ferestrele mari, prin care soarele nu are destulă putere să intre. Din cînd în cînd, după ce au mai aruncat o dată zarurile în tabla cu triunghiuri lunguiețe, în două culori, își aruncă cîte o vorbă, ca pentru a tăia din tăcerea din bar. Însă par că așteaptă cu toții ceva și în timp ce mai desfac cîte o pungă de semințe, urmăresc cu interes pe cei ce calcă pragul localului.
În aerul curat de afară, întregul cartier își desfășoară în voie treburile de zi cu zi. Pare complet deconectat de centrul Iașului, ce se întinde la 20 de minute distanță. Aici, doar autobuzele sînt cele ce fac legătura cu restul orașului. Și mașinile ce vin și pleacă pe străzile înguste, străjuite de trotuarele pe care oamenii mișună grăbiți. Și în răstimpuri, caii ce apar de niciunde.
Ana SIPOȘ
Adaugă un comentariu