Crede si nu invata!

Sa-i asculti pe cei care te vor asculta pe tine mai tirziu cind ai sa te spovedesti lor poate fi, la un moment dat, un argument pentru a-i santaja. Barbile inca nu le-au crescut, nu vorbesc momentan despre tentatiile diavolului si ale altor demoni. Abia sint in primul an de studiu si pina sa ajunga sa iti vorbeasca despre sihastrie si post, mai au ei multe de spovedit pe la cursurile de la facultate. La seminarul de “Istoria Bisericii Universale”, duhul intelepciunii si al dorintei de a invata nu prea s-a pogorit in sala. Tinerii teologisti, probabil viitorii nostri preoti, nu au venit cu tema invatata. Prezentarile nu si le-au facut si nici Biblia se pare ca nu prea au citit-o. Prima intrebare de baraj; “Cind s-a intemeiat Biserica?”. Profesorul nu primeste nici un raspuns, iar studentii asteapta inspiratia divina. “Pai daca vine la tine o domnisoara care nu este crestina si te intreaba de biserica ta? Cum s-a format? Ce-i zici?”. Raspunsul vine din al doilea rind: “In timpul vazut s-a facut la cincizecime si in timpul nevazut s-a facut la rastignirea lui Iisus Hristos”. Nu prea as crede ca va reusi sa faca vreo cucerire extraordinara cu un asemenea raspuns.In sala ingusta din corpul T al Universitatii “Cuza” totul scirtie, parca si privirea curioasa a parintelui face parchetul sa trosneasca. Fiecare se ascunde cum poate, in ultimul rind unul pare ca se roaga. Altul mediteaza cu fata spre perete, in semn de piosenie.  Mai sint si citiva care stau cu privirea indreptata in jos, pentru un raspuns venit de la Dumnezeu probabil.

Icoane pe post de fituici

Mai vorbeste parintele, dar sansele ca ei sa primeasca o limba “de foc” pentru a spicui mai bine sint slabe. “Unde au plecat apostolii dupa cincizecime? Ia zi tu cel din urma, acum esti cel dintii.” Raspunsul vine mai greu, erau prea multi apostoli si coordonatele geografice de atunci nu mai corespund cu cele de acum. Tot seminarul a fost un chestionar de intrebari care mai mult tineau de cultura generala si mai putin de Psalmii invatati la cursul de ieri. “Dar de ce se sarbatoresc deodata Sfintii Petru si Pavel?  Pentru ca au fost prieteni?”. Unul se intoarce cu fata spre geam, altul se ascunde si mai mult in spatele colegului. ” Tu, de la perete! Spune!”. Se inroseste, mai vegheaza asupra tablii si concluzia este: “Eu am lipsit de la ora trecuta.” La final  se face prezenta, numai 14 studenti erau in clasa. Ajunge la un Mihai: “La multi ani  pentru ziua de miine (n.r.: simbata, 8 noiembrie) cu ocazia asta poate ai sa imi faci si o prezentare la arhangheli”, a adaugat  in loc de urare profesorul-parinte. Vocatia nu pare sa aiba vreo treaba cu seminarul acesta, mai degraba au nevoie de citeva carti in plus si de multe rugaciuni si matanii pentru a trece examenul.

George GURESCU