Cu pedale automate

După cîteva motociclete Ka­wa­saki, zăresc o mașină vișinie, lu­cioa­să, cu geamurile coborîte cît să ad­miri bordul și tapițeria negră. Lîngă mașini, bărbați în costume așteaptă cumpărătorii să le vorbească despre goana cailor putere sau despre cît de repede se învîrte acul pe vitezo­me­tru.

Printre modelele gri sidefat sau alb mat, tot caut cu privirea pata vi­și­nie. Aceea e aleasa, știu asta fără ca măcar consultantul de vînzări să în­cea­pă a o bîrfi. Îi ascult pledoaria, in­spectînd fiecare centimetru pătrat din caroserie și încep să-mi imaginez ma­șina pe autostrăzile încinse sub soa­rele vacanței de vară. Printr-o în­cer­care subtilă de a mă readuce cu pi­cio­rul pe frînă, bărbatul în costum îm­prăștie furtuna peste drumurile mele, sugerîndu-mi un alt model. „Acesta este cam mare, e mai greu de ma­ne­vrat. Uitați, vi-l recomand pe acela, este mult mai mic, e mai practic pen­tru o domnișoară”. Și e alb. Ajun­gem, totuși, la un compromis, mul­țu­min­du-mă cu un model nici prea alungit, nici prea bont. E negru și dotat cu pilot automat, iar la testul pentru si­guranța pasagerilor a trecut cu brio.

Pe șosea, ochesc viteza pe e­cra­nul mic, digital, pe care cifrele cresc și descresc odată cu jocul din peda­le. „Interiorul e inspirat de la ma­și­ni­le de curse, în care cabina e dublă”, îmi atrage consultantul de vînzări a­ten­ția, plimbîndu-și mîinile pe bordul rotunjit. Mă lasă să pișc frîna, atît cît să-mi vorbească despre cum, „da­că vrem să facem slalom printre ja­loane, mașina frînează cînd se­si­zea­ză că pedala nu este apăsată îndeajuns”. Și mai merge și de una singu­ră, „la drum lung, atunci cînd nu mai vrem să stăm cu piciorul pe accele­rație și apăsăm butonul pentru ac­tivarea pilotului automat”. La în­toar­cerea din trei mișcări, bărbatul în cos­tum aproape că-mi nimicește pre­fe­rata vișinie, pîrînd-o că s-ar cam fi fîstîcit pe banda îngustă.

Însă a întîlnit și șoferi pentru ca­re întoarcerea vehiculului la 180 de grade nu ține cont de borduri. „Am și dat cîțiva clienți jos din mașină pen­tru că în intersecții nu țineau cont da­că trebuie să dea prioritate deși pe carnetul lor erau trecuți ceva ani de condus”. Păcat, așa n-au mai aflat că vehiculul le poate ghici melodiile pre­ferate din telefon prin bluetooth, sau că, în dreapta bordului își pot as­cunde iPodul sau USB-ul cu mu­zi­că. Ce-i drept, nu-i displac mașinii nici CD-urile, „dar cine mai ascultă as­tăzi CD-uri la volan?”.

Cătălina DOBROVICEANU