Cu vin de la socru’ mic

Voiam o nuntă extravagantă, cu ce­r­emonie în Las Vegas, ținută de un pre­ot cu Biblia într-o mînă și sticla de ab­sinth în cealaltă și cavaler de onoare crupierul de la cazino sau vreun dealer de droguri. Însă domnișoara blondă cu ochelari și limbă tăioasă n-are timp de visele mele, neîntemeiate din punct de vedere financiar și mă ia repede: „Cînd e data, cîți invitați vor fi și ce bu­get aveți?” Mă lasă mască, la asta nu mă gîndisem. „Vara bineînțeles, ano­timpul nostru preferat. Bine, să nu fie ni­ci foarte cald. Un sfîrșit de august, în­ceput de septembrie, cam așa”, răs­pund eu, evitînd intenționat să pomenesc de bani. „Nuntă mare, mică?”. Mi­că, mică. Familie și nu mai mult de 15 prieteni din partea fiecăruia. „În aer li­ber sau într-o sală? Dacă vreți să fie mai specială, atunci în aer liber, zic eu, mai ales că nu e frig”. „Păi, da, că e nun­­tă, nu concert Tudor  Gheorghe”, o com­pletez, văzînd că domnișoara-i tî­nără și că pot glumi cu ea.

„Ok, atunci o facem la munte. La Vo­roneț, într-un loc unde pot fi cazate 50 de persoane”, stabilește repede și mă întreabă dacă vrem ceremonie cu sau fără popă, „că poate scoatem popa din biserică și-l aducem pe tăpșan”. „Cu popă. Nu-s eu un om foarte religios, dar nu vrem să supărăm socrii din pri­ma zi, nu?”, îi răspund hotărît. Ori­cît de bine ar suna, eu tot n-am re­nunțat la ideile mele, iar domnișoara îmi spune că după, în luna de miere, „ca­re acum nu e mai mult de două săp­tămîni”, dacă rămîn destui bani de la nun­tași, putem să plecăm unde vrem – că­lătorie în India, Africa de Sud, cro­azieră, urcat pe Himalaya, bungee jum­ping, plimbare pe Amazon, „fluviul, nu pe net”, completează zîmbind. „OK, dar dacă mergem în locuri din as­tea, o să fim în siguranță, nu? Să nu lu­ăm boli ciudate din prima lună”, o în­treb. Mă liniștește, spunîndu-mi că atî­ta timp cît e totul organizat, e în re­gulă și că oricum ne vaccinăm și ne fa­cem asigurări de sănătate înainte să ple­căm undeva.

Vegas și Voroneț

Mai avem cîteva detalii de stabilit. Fa­cem cununia civilă la Pașcani, de un­de e mîndra, apoi mergem la Vo­roneț, pe tăpșan, unde va avea loc ce­re­monia. După care punem cîteva me­se, o podea „ca să nu-și rupă gagicile gî­tul pe tocuri”, putem pune și un cort ma­re, dacă vrem, după care „party să ră­sune valea”, îmi promite domni­șoara. Și ajungem la partea cea mai im­portantă: băutura. Cînd îi spun că vreau vin bun, de casă, și țuică de la ma­ma ei, i se luminează ochii. „Eu pro­pun fetească regală de la Băcănia No­uă din Păcurari, 6.5 lei litrul. Niște pri­e­teni de-ai noștri din Ardeal aduc țui­că și pălincă uleioase, iar din Paș­cani, de la socrul mic, luăm vin roșu. Și ar trebui și whisky ceva. Și șam­panie, se servește la începutul petrecerii, cînd mirii și nașii întîmpină oas­peții”, mă informează.

Am hotărît, așa facem. Cu 15.000 de lei asigurăm cazarea oaspeților, ma­sa, transportul, popa, băutura, deco­rurile, tortul și ce mai trebuie și, îmi pro­mite domnișoara, dacă mai rămîn bani de la nuntași, „dezmăț la Vegas”.

Ioan STOLERU