Cum au fost pustiite amfiteatrele de la UPA

Pînă nu de mult, vizavi de Hotelul Europa era sediul Universității „Petre Andrei” din Iași, o clădire de 13 etaje, aceasta fiind cea mai înaltă din Iași. De săptămîna trecută, însă, pe frontispiciul construcției scrie cu litere albastre numele noului proprietar: Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”. În mijlocul acestei tranziții, mobilierul clădirii, gajat de către UPA la Fisc în contul unor datorii, a fost smuls din podea, desprins și jupuit de pe pereți. Sediul a fost golit din cauza încăpățînării și a unor decizii greșite, iar în starea în care se află acum, imobilul rămîne mărturia unui dezastru și a irosirii unor bani ce puteau fi folosiți pentru binele studenților.

La intrare, deasupra ușilor auto­mate, încă este scris Universitatea „Petre Andrei” din Iași (UPA). La fel și prin clădire mai apare, din cînd în cînd, pe pereți și pe uși sigla UPA, ca o mărturie a fostului proprietar. Acum, ho­­lul de la intrare este gol, deși cu cîteva zile în urmă era aglomerat de o claie de schelete metalice ale mobilierului din am­fi­tea­­tre. Băn­cile au fost aruncate une­le peste al­te­le, iar capetele cîndva fixate în po­dea erau îndoite. Între timp, ele au fost luate odată cu orice obiect care nu făcea parte din structura clădirii.

Istoria unui dezastru

După ce paznicul m-a legi­timat, am luat-o la pas prin labirintul de 13 etaje, fiindcă lifturile erau blocate. Bustul sculptat al lui Petre Andrei din holul de la intrare era absent, iar în partea stîngă, unde era lipit un afiș imens cu informații despre UPA, peretele arăta scrijelit și avea dîre de var, de parcă copertina ar fi fost dezlipită cu violență.

Clădirea a ajuns în această stare fiindcă fostul proprietar, UPA, a fost executat silit de Agenția Nați­o­na­lă de Administrare Fiscală (ANAF) Iași din cauza datoriilor către bu­ge­tul de stat și către Garanti Bank. Astfel, imobilul a fost scos la lici­tație și a fost cumpărat de la Fisc de Universitatea de Medicină și Far­macie „Grigore T. Popa” din Iași pentru aproximativ 3,5 milioane de euro, în urma unei licitații contestate în instanță de către fondatorii UPA din Iași. Însă mobilierul a fost la rîndul său pus sub sechestru, iar, odată cu părăsirea sediului de către UPA, aceștia au luat tot ce prevedea procesul verbal semnat de către rector, prof.dr. Doru Tompea, custode asupra întregii „proprietăți mobile” a universității. Bunurile acestea care au fost luate din sediul principal urmează să fie la rîndul lor scoase la licitație de către Fisc, pentru a recupera prejudiciul pe care l-ar avea universitatea față de stat.

Deși lupta dintre UMF și UPA continuă și astăzi în instanță, cea mai mare parte din mobilier a fost înlăturată din clădirea de 13 etaje, fiind revendicată de Fisc, păstrată pentru o viitoare licitație. Așa s-au i­ro­sit obiectele care sînt și acum necesare UMF-ului, care va trebui să cumpere unele noi, cele vechi pro­babil urmînd a vedea drumul casă­rii sau întunecimea vreunui depo­zit.

Accesul către un coridor de la parterul clădirii era blocat de cîteva fire care s-au desprins de tavan, lăsate la voia întîmplării. La primul etaj erau două încăperi de la care au fost scoase cadrele ușilor, iar lo­cu­rile în care acestea fuseseră fixate arătau de parcă cineva le-a crestat cu o daltă. Am intrat în prima came­ră, care era goală, cu excepția fire­lor smulse din perete și aruncate la întîmplare pe jos. Pe pervaz era o sticlă de plastic abandonată, singurul obiect care te-ar putea duce cu gîndul la o clădire locuită. Din fostul laborator de management financiar economic de la etajul 4 nu a mai rămas decît o grămadă de fire încîlcite și prăfuite, abandonate într-un colț. Pe ușa camerei era încă lipită o plăcuță aurie, elegantă, pe care era inscripționată sigla UPA. Curînd, va fi și ea desprinsă, cum au fost și ce­lelalte.

Urme ale risipei

Zgomotul pașilor mei era singurul sunet care umplea încăperile și se izbea de pereții albi. Lipsa mobilierului face holurile să pară a fi coridoare de spital reci, neprimitoare. În fiecare amfiteatru sau labo­rator, pereții albi sînt brăzdați de urmele obiectelor care au fost agă­țate de ei. Contrastul dintre varul cu­rat și cel murdar este puternic pe alocuri, iar peste tot sînt găuri ne­gre în tencuială, de la holșuruburi și suporturi metalice în care erau prin­se cîndva tablouri sau table mag­netice. Pînă și cuierele, care erau for­mate dintr-o placă de lemn și cîteva brațe, au fost smulse de pe pe­reți. Singurul obiect decorativ lăsat în încăperi era mocheta, ce purta ur­mele șuruburilor folosite la fixarea băncilor în podea.
În amfiteatre, jaluzelele au fost scoase de la ferestre cu tot cu șină. Nici nu ți-ai fi dat seama că au fost acolo, dacă nu privești cu atenție mi­cile semne lăsate de tije. În alte ca­mere a fost lăsat doar suportul de prindere, dar s-au scos jaluzelele ver­­ticale. Din Aula Magna, locul în care se țineau conferințe și dezbateri, au mai rămas doar scările.

La fiecare etaj, casetele special a­me­najate pentru stingătoare erau goale. Lăcomia nu le-a iertat pe ele, cum nu a iertat nici măcar prizele ca­re erau smulse din perete, de parcă cineva ar fi tras cu nepăsare de ele. În încăperile pustiite de oameni și mobilier, caloriferele erau calde, dar pe cine să încălzească? Singurii oa­meni care calcă pragul clădirii sînt paznicul și echipa Radio Hit, care transmite de la etajul nouă al imobilului. Cînd am intrat în holul prin­cipal la etajul al nouălea am auzit pentru prima oară voci și am simțit un miros puternic de țigară. Ecoul ușilor trîntite nu s-a auzit pînă aici din cauza vocilor zgomotoase.

Amfiteatrele nu vor mai cu­noaș­­te prea curînd rîsetele studenților sau teoriile științifice. Mai întîi vor tre­bui readuse în forma inițială, un proces care putea fi evitat de la bun în­ceput, dacă se ajungea la un a­cord comun de transfer al bunu­rilor. Acum este necesară o nouă in­vestiție în sediul de pe strada Elena Doamna, o risipă de bani care ar fi pu­tut merge în dotările laboratoa­re­lor studenților mediciniști. În schimb, cu acești bani se vor plăti decizii lu­ate fără discernămînt.