Cumetrie, doar pe hîrtie

În singura cameră pe care o deține firma de organizări evenimente a doamnei Nela, stau înghesuite de la lumînări pentru nunți și botezuri, pînă la tot felul de pahare inscripționate sau inimi mari din tafta roșie. Cele două canapele sînt acoperite de materialul lucios, de ți-e frică să te așezi pe ele. Se uită la mine cu privirea veselă și primul lucru care mă întreabă e dacă am fixat data botezului pe care încerc să-l organizez. Cum i-am spus că aș vrea pe 25 noiembrie, strîmbă din nas: „Știți, e post”, îmi spune de-mi încurcă planurile. După ce mă bîlbîi bine, îi spun că atunci rămîne pentru ianuarie, dacă nu e prea tîrziu: „Nu. Stați liniștită, nu e așa de greu să organizezi un botez. E bine totuși că ați luat-o din timp”. Dau din cap și încerc să par panicată. Mă scuz spunîndu-i că e prima dată cînd îl las pe „soțul” meu acasă cu copilul, și de asta sunt așa „pe fugă”.

Scoate repede un laptop, îl conecteză la un LCD și după , îmi spune repede, fără să apuc să-i dau un răspuns: „Am să vă arăt niște poze, vă fac o ofertă și rămîne să mă sunați dum­neavoastră să-mi spuneți dacă ră­mîne aceasta sau da­că o schimbăm. O să trebuiască să-mi spuneți numărul de t­lefon”. Înghit în sec și îi dau numărul. O întreb totuși dacă e bine dacă găsesc în altă parte o ofertă mai bună și să re­nunț la a ei. Cu un zîmbet din colțul gu­rii, îmi spune: „E doar o hîrtie, ca să știm și noi cu cine am mai stat de vor­bă”. „Bine”, îi spun. Iar din multitudinea de poze pe care mi le-a arătat, am reușit să-mi aleg husele, aranjamentele florale, invitațiile, mărturiile, și bineînțeles plicurile pentru bani. De fapt, alegerea nu a prea fost a mea. Asta pentru că, după fiecare frază de genul „eu cred că asta e mai potrivită” a doamnei Nela, vine răspunsul meu imediat de aprobare. De asta nici nu m-am putut abține de la 50 de baloane cu heliu și o masă frumoasă de primire a invitaților.

Cînd mă întreabă unde facem botezul, îi spun fără să mă gîndesc prea mult că în cafeneaua unui prieten, un loc mic, familial. Zîmbește: „e un botez mic, nu vă costă mult”. Și după ce le trece pe toate pe o hîrtie, îmi face și mie o copie, se apropie și-mi spune „927 de lei, vă costă tot. Dar na, ați ales ce era mai ieftin”. Mă liniștește spunîndu-mi că nu numai la mine e așa, că toată lumea alege ce e mai ieftin: „Avem aranjamente florale și la 150 de lei, dar de obicei lumea le alege pe cele la 20-25 de lei”. Exact așa am făcut și eu. Pînă la urmă își dă seama că nu am nici o verighetă pe deget, asta după ce îi povestisem cît de greu mi-a fost și cînd am „organizat” nunta, acum doi ani. În timp ce-mi închide ușa, îmi spune pentru a treia oară să revin cu un telefon înainte de Crăciun, să văd dacă rămîne valabilă oferta făcută.

Să mi-l și pețească

Ajunsă acasă îmi aduc aminte că petrecerea nu va fi la fel de frumoasă fără un spectacol pe cinste pentru copil. Așa că, încerc să caut și un clan de ursitoare, care să mi-l facă frumos, deștept și cu succes la fete. Toate astea pentru 450 de lei. Iar de la ele, „copilul va primi cadouri, un show de 15 minute”. Așadar, rămîne pe 7 ia­nua­rie, într-o cafenea oarecare. Iar de lumînări, preot și haine, tot doamna Nela mă informează : „de astea are grijă nașa”. Și cînd totul părea plănuit, îmi dau seama că mai trebuie mîncarea și băutura. Dar de asta sper să se ocupe socrii.

Alexandra ȘANDRU