Cursul fara rezistenta

Vi s-a intimplat vreodata sa faceti un efort atit de mare pentru a intelege ceva incit sa ametiti? Sau sa nu va ajute nici trei pastile de Nurofen dupa o ora in care tot ce ati auzit au fost notiuni ca “forta axiala”, “flombaj”, “izotrop” sau  “compresiune excentrica”? Sint sigura ca pentru studentii de la Facultatea de Constructii este mai usor sa fie prezenti, in fiecare saptamina, la cursul de “Rezistenta Materialelor” a profesorului Dan Precupanu, dar eu am iesit din amfiteatrul CH1 cu o durere de cap insuportabila.In afara de cuvintele de legatura din frazele complicate ale profesorului, nu am mai inteles nimic. Nu am avut probleme cu “insa”-urile si “dar”-urile din discursul profului de 72 de ani.  Continutul, insa, a ramas o enigma pe care nici nu imi doresc sa o descopar vreodata. Cu o tinuta ferma, nas ascutit ca de corb si cu o privire pe care nu vrei sa o intilnesti, profesorul Dan Precupanu iti explica ce inseamna principiul suprapunerii, cu viteza cu care ar desface o umbrela. Singura diferenta este ca sub umbrela lui, picaturile de ploaie sunt de 10 la minus 6 ori mai grele decit in realitate.

Studentii de nisip

“Ce faci pe aici?” a fost prima intrebare a viitorilor constructori cu restante din anul al II-lea. Cele citeva fete din an m-au scrutat cu priviri curioase si indraznete, iar baietii si-au ocupat locurile din primele banci cu nonsalanta, pregatiti sa infrunte replicile infipte ale profesorului.Intirziatii au iertare foarte rar: “Sa stiti ca scoala nu este distractie, este o activitate complicata”. “Am inteles dom’ profesor” si s-au strecurat printre ceilalti colegi, pe aceleasi scaune reci ca intotdeauna citeva zeci de baieti si o mina de fete.In sala nu se aude nici un fosnet. “Sa-ti inchizi telefonul si sa bagi nasul in caiet, altfel vede ca nu esti de pe aici” mi s-a spus de la inceput, “este foarte atent la studenti, iar daca simte ca ceva nu e in regula, imediat incepe sa se agite”. Am reusit sa ma fac neobservata. 50 de minute de eforturi imense de a intelege ceva din teoriile de rezistenta a materialelor au trecut foarte greu. Placile si barele drepte sau incovoiate din desenele de pe tabla s-au transformat, in caietul meu, in galeti cu buline sau in covorase traditionale. De formulele de stabilitate nu mai vorbesc, pentru mine au ramas simboluri criptice. Cursul de “Rezistenta a materialelor” a tinut trei ore. Nu am rezistat decit la una. Scaunul din tramvai mi s-a parut cel mai comfortabil din lume.

Lina VDOVII