De-a “Baronii” cu leuca in cap

Cinci lei pentru o lautareasca beata, patru lei pentru un Ursus la halba si mai multi daca ai pofte de “Saorma”. In Baron, chelneritele se misca unduitor cind iti aduc comanda si scruteaza cu priviri pline de invidie pe “gagicele” blonde, cu bluze cu imprimeuri de leopard. Daca cel ce intra nu poarta cel putin un lant de aur la vedere, nu este de-al locului. Il vor urmari toti din cap pina in picioare, pina cind “intrusul” isi va gasi, cu chiu cu vai, singura masa fara placuta “Rezervat”.

Pentru inceput, meciul de fotbal se disputa in linistea unei tigari impartite. Fata de masa e curata, deocamdata. Fetele exerseaza pe sub masa miscarile, iar chelnerii sufera in spatele tejghelei. Lautarii stau intr-un colt, fumeaza si maninca salata de pui.  Asteapta “pestii” cu burtile mari. Stiu foarte bine ca abia dupa primele trei melodii banii “vor curge”.

Privirile tuturor sint indreptate spre cele doua prostituate din filmul ce ruleaza pe ecranul cu plasma. “Vor fi prinse sau nu?”, se intreaba cu sufletul la gura “gagicele” de la masa din colt. Telenovelele de acasa nu se urmaresc in grup.

La reclama isi scot aparatul de facut poze, oglinzile si glossul roz. Lautarii nu se lasa asteptati prea mult. Profita de reclama si isi incep repertoriul cu privile tinta spre ecranul televizorului. Sunetele strimbe se lovesc de peretii “Baronului” si nu reusesc decit sa ii supere pe clientii veniti ca la cinema. Turul doi merge cu mai mult spor. Gigica vine intr-o fuga si ii strecoara “cintaretei” cinci lei pentru un “Cind eram tinar fecior”, surd si neinteles. “Artistii” stiu ca seara a inceput bine, pina la sfirsit vor face comanda si de o tochitura moldoveneasca.

“Pestii” incep sa apara pe la miezul noptii. Cocalarii cu portofelele de la Adidas, din care banii isi gasesc usor iesirea, aleg mesele din apropierea lautaresei blonde. Pentru inceput, comanda doua sticle de vin rosu, iar la desert, privile de vulpi flaminde ale cocotatelor din sala. Suferinta se imparte intre mese, iar birfele, printre dinti: “Eu sunt mai mijto decit blonda aia, nu-i asa?”

Filmul nu mai are succes, ritmul de manele a intrat in singe odata cu vinul rosu si cu vocea pitigaiata a solistei. Petrecerea se incinge la foc incet, cu dansuri lascive si multa bautura. “Dedicatie pentru ginerele meu!”, se aude de la o masa cu trei barbati si doua femei; “O suta de mii pentru “Le dau de cap dusmanilor””, striga un manelist generos. Lautarii nu se lasa rugati prea mult: cu saxofonul in brate si cu cele mai plingacioase fete din lume, manelele rascolesc suferinte si apara de dusmani, la greu.

Lina  VDOVII