De dragul unei vieți nesemaforizate

În cercurile taximetriștilor, Mihai e copt, dar e încă tînăr. Îți dai seama și după Loganul pe care îl conduce; l-a cumpărat recent, nici n-are 40.000 de kilometri făcuți, nu scîrțîie în curbe și pe bord, deasupra volanului, nu e un strop de praf. Așa se întîmplă cînd vii în meserie cu mașina de acasă, ții la ea mai mult decît la oricare alt hîrb cu ca­re te-ai procopsi la muncă.

Bărbatul la vreo 40 de ani din fața mea are gîndirea mai aprigă decît cea a unui pușcăriaș. Vrea să treacă urmă­to­rul deceniu pe cît de repede posibil. „Lucrez de nouă ani în taximetrie. Încă pe atît ca să îmi scot banii pe mașină și plec, nu mă mai uit înapoi. Pentru că taximetria te distruge”. Îmi face întîi semn cu mîna spre coloana vertebrală. De la drumurile din Iași, pe care se plimbă de zeci de ani, de cînd și-a luat prima mașină, a început să-l doară fie­ca­re mișcare mai bruscă. Apoi, de­ge­te­le îi alunecă spre puținul păr pe care i-a mai rămas, lipind în drumul lor oche­la­rii de fruntea-i transpirată. „După aceea atacă sistemul nervos, ca un vi­rus. Îți distruge mintea, stresul e foarte mare. Și eu nici n-am prins vremurile bune. Îmi spunea un client că a lucrat și el nu știu cîți ani și că, pe vremea lui Ceaușescu, făcea doar șase ore. A­cum…”. În fața noastră aproape se arun­că un bătrîn pe trecerea de pietoni, fără să se asigure.

Dacă mai demult taximetria se fă­cea în ture de șase ore, acum Mihai stă de la ora 11 pînă la 4 – 5, a doua zi dimineața, și cîștigă cel mult 70 de lei pe zi. Și asta în timpul lui liber, pentru că norma și-o face ca inginer din personalul auxiliar la Universitatea „Ale­­xandru Ioan Cuza”. Poartă costum doar cînd e invitat la vreo ședință de Birou Senat și de taximetrie s-a apucat pentru că a mirosit o mină de aur, dar, la fel ca mulți de atunci „mi-am dat seama că nu se poate cîștiga un ban. Cei care spun că lucrează șase, șapte ore pe noapte și cîștigă două, trei milioane sînt niște mincinoși. Ăia-s oa­­meni pe care nevasta nu-i vede pe-acasă”. De cînd s-a scumpit benzina, iarna nu mai „dau drumu’ la motor ca să se încălzească că mă omoară la bu­zunar și nici vara nu bag aer condi­ționat”.

Cînd se gîndește la universitate, unde i-au redus salariul cu 50%, de la 18 milioane la 9, iar își aduce aminte de comunism și mîrîie printre dinți: „măcar atunci cînd era Ceaușescu, da­că nu-ți convenea ceva la șef îl scuipai între ochi și plecai. Acum stai să te mai frece fiecare patron după cum vrea el”. Dar la muncă, Mihai nu e moftoros niciodată. Acceptă fericit fiecare tură de noapte să facă un ban în plus, că doar are doi copii la facultate pe care îi îi sfătuiește să nu se oprească doar la una și să facă cel puțin două. „Dar nici prea multe să nu ai că după aceea te cred oamenii nebun. Oricum, mai de­grabă faci patru facultăți decît să te apuci de șoferie.”

Cătălin HOPULELE