Dexter, în vizită la Iași

Curtea interioară de la Palas Mall pare un bîlci plin de magie, împăienjenit de zeci de copii și liceeni veniți fie din curiozitate, fie pentru că le-a fost promis un punct în plus la notă de către profesorul de fizică. Indiferent de motivație, aceștia se adună buluc la corturile albe ale cer­ce­tătorilor să afle că, de fapt, cu cît ești mai mare, cu atît jucăriile devin „mai meseriașe”.

Un vrăjitor mustăcios pretinde că poate zdrobi bucăți groase de carton cu o simplă minge de ping-pong.

La nord, un vrăjitor mus­tă­cios pretinde că poate zdrobi bu­căți groase de carton cu o simplă min­ge de ping-pong. Nu-l cre­dem. Însă cînd în loc de in­can­ta­ții magice acesta își pre­gă­teș­te un tun ce funcționează cu aju­torul presiunii, ne dăm ins­tinc­tiv un pas înapoi și ne oprim din clipit. Nici nu apucăm să ză­rim cum mingiuța face ferfeniță cartonul, că și ajunge de cealaltă parte a cortului. Cu un zîmbet de „v-am zis eu”, omul de știință trece sprinten prin fața fiecăruia dintre noi să ne arate autopsia „victimei”. Vecinul de la mini-laboratorul din dreapta sa nu se bucură de tot atîția prichindei în jur decît după ce se întunecă pe afară, iar raza verde a laserului Lightbridge pare să coboare din cer. Cercetătorul ne infirmă te­oria cum că raza e de fapt un mij­loc de comunicare cu ex­tra­te­re­ștri prin codul Morse, și ne ex­plică faptul că, prin intermediul laserului, pot examina cu atenție norii și să ne prezică dacă pînă acasă ne va prinde ploaia sau nu.

Asasinul roșu

Într-un colț mai retras al cur­ții, un domn cu ochelari zîm­bește în timp ce curăță cu cîrpa o ma­să plină de cobai sacrificați. „În mod normal nu trebuie să fie cu roșu, pentru că azotul lichid este inodor, incolor și insipid, dar din cauză că am pus atîtea pe­tale de flori, culoarea s-a mo­di­ficat” ne informează o asis­tentă scundă, arătînd către re­ci­pien­tul în care și-au găsit sfîr­șitul mai mulți trandafiri. Pentru a șterge și restul probelor, asa­si­nul aduce la lumină un fel de canistră metalică și, cu grijă, mai scoate o cană de azot lichid, văr­sînd-o peste cel vechi, pentru a pregăti un alt experiment. Cu un clește, cercetătorul prinde o min­ge de ping-pong găurită subtil la mijloc și îi face o baie la -200 de grade. Două minute mai tîrziu, a­cesta scoate bila și îi dă drumul într-o farfurie, în care se învîrte ca un titirez de colo-colo.

La fel de amețiți precum mingiuța sînt probabil și cei care testează una dintre cele două cas­chete din centru, care au rolul să demonstreze cît de ușor e să păcălești simțul uman. Singurul simț de care te privează complet casca este văzul, însă îți modifică auzul cu ajutorul a două pîlnii mari, conectate la urechea opusă direcției din care vine sunetul, cu un tub din PVC. Ins­truc­țiu­ni­le sînt simple. Cineva îți șoptește ceva la „urechile” din plastic, iar tu trebuie să dai din piciorul drept dacă sunetul pe care-l auzi crezi că vine din dreapta, respectiv piciorul stîng dacă sunetul vine din stînga. „Parcă ai fi beat” se amuză un țînc de prie­tenul său. Poate ne-ar prinde și nouă bine o astfel de cască, însă să inverseze lenea.