Din Mir­cea, Iașul pare răsuflat

La festivalul berii, licoarea ha­me­iului a fost în inferioritate. Se găseau cam zece dozatoare la 50 de tarabe pline cu turtă dulce, porumb, semințe și, bineînțeles, munți de mici, cîr­nă­ciori și cărnuri de porc și de pui, în toa­te culorile și varietățile. La ce să-ți mai scalzi gîtul în lichidul răcoros, ca­re oricum e doar de la „berea au­rie”, doar cu numele nemțească, cînd poți să-ți scalzi privirea asupra între­gu­lui Iași, îngrămădit pe malul Bah­luiului.

Îmbrăcați cu straie de sărbătoare, de toate vîrstele și de pe toate cele șapte coline, ieșenii s-au strîns buluc la festivitățile berii. Și sîmbătă seara au avut ce vedea. Pe scena pe care defilau o mînă de oameni urmau să intre cei de la Vunk, iar în așteptarea lor, publicul s-a rupt în două. Cei din preajma scenei golesc pahare de bere la terasele din jur, cu o plachie de mici cu muștar în mîna stîngă, în timp ce grosul mulțimii își făcea loc prin spatele difuzoarelor, unde se întindea un adevărat parc de distracții.

Un inel prea mic

„Ia-i la băiat, șefu, uite-l că vrea”, îi spune un vînzător tatălui care nu-și putea opri copilul să-și arunce mîinile după globul din fața sa. Din pumnul său, obiectul ca un atom se întinde mai mare decît o minge de fotbal, iar apoi se strînge cuminte înapoi, sub pri­­virile lacome ale puștiului. „Doar 12 lei șefu’, ce-s 12 lei la valoarea ta? Hai”, strigă vînzătorul, cînd vede că cetățeanul tuciuriu pleacă strîmbînd din nas, cu lanțul de aur legănîndu-i-se la gît.

În spatele scenetei se întinde aleea pe care Hollywood, Chaos sau Ranger trimit entuziaști, în pachete de cîte doi-trei, la cîțiva metri deasu­pra solului. Între ele stă, stingher, un magazin în care sticlele de vin se împletesc cu animalele de pluș, iar pe curioși îi așteaptă un coș plin cu inele. „Nimerește vîrful sticlei cu inelul și o iei acasă. Uite, încape”, și negustorul îmi trîntește în mînă șase cercuri mici cu diametrul de cîțiva centimetri, cam cît un covrigel uscat.

Dezamăgit și cu ochiul după sticla de Jack Daniels, mă retrag de la ta­rabă în timp ce un moșneguț încearcă să arunce o pălărie cu bor peste sticle și să le ia pe toate acasă. „De ce dom’le, eu sînt în vîrstă, n-am voie?”. Pe lîngă tîrg, Bahluiul alunecă leneș și lumina care ajunge pînă pe mal le permite tinerilor să facă o plimbare agale, ca să scuture aburii alcoolului. Sînt și cîteva toalete în zonă, dar prea puține pentru cozile care se întind dinspre tîrg. Luni dimineață, Bahlu­iul va fi mai galben.

Cătălin HOPULELE