Drepți, înainte la cîntat

Fum de țigară, muzică un pic mai tare decît ar fi necesar și un om mă­runțel, dar iute la mînie ce umblă printre mese, împarte cataloage cu melodii și urează „Bună seara!”. Cînd ar fi trebuit să aplaudăm în­cercările stîngace ale unor curajoși, clu­bul e aproape gol. Mai găsești pe ici, pe colo cîte un grup care joacă biliard, două sau trei fete ce sorb din aceeași sticlă de Cola de jumătate de oră, pentru că au venit prea devreme, însă altfel riscau să nu mai prindă vreun loc liber la masă. După două beri și o discuție cu prietenii, locul începe să se populeze, în stînga o aniversare, în dreapta băieți aranjați veniți cu scopul de a face o nouă cucerire, oameni aflați acolo să se distreze. Parcă băgați în priză, toți încep să urle și să aplaude atunci cînd MC-ul îl prezintă pe Alex, primul concurent pus pe cîntat, urmat de duo-ul alcătuit din Vio și Flori ce improvizează „Bring Me To Life” a celor de la Evanescence.

Sesiunea de sing and drink (băut și cîntat) din Best Club pare și mai promițătoare atunci cînd se dau shot-uri gratis, plus cîteva cartonașe colorate drept premiu pentru primii inițiați în ale cîntatului.

Premiul I are gust de zmeură

„Pentru karaoke nu e nevoie să aveți voce”, e îndemnul lui Abdul ca­re povestește celor interesați că „Azi se împlinesc trei ani de cînd mi-a fost luat permisul”, în încercarea de a destinde atmosfera, iar cu ajutorul DJ-ului mulțumește pe toată lumea, de la amatorii muzicii rock, pînă la iubitorii de populară, care nu se lasă mai prejos și încing o horă.

Cînd mai bine de un sfert dintre doritori s-au afirmat, sînt puse în func­țiune laserele, muzica e dată mai tare și lumina e din ce în ce mai puțină, mo­ment în care cel aflat la microfon de­cide că „e timpul pentru un concurs de dans” și invită cinci băieți și fete să i se alăture. Valsul stîngaci, similar un­ei pro­be demne de un bal al bobocilor devine interesant atunci cînd par­te­ne­rii sînt încurajați să se sărute, chit că nu se cunosc între ei. Sînt animați și arbitrați de către public și li se dau note invizibile, calculate în chiuituri și bătăi din palme. Emoționați, băieții uită că nu au voie să atingă dom­ni­șoa­re­le și mai scapă cîte o mînă pe umerii sau pe spatele acestora, dar sînt imediat descalificați, timp în care li se face loc celorlalți concurenți aliniați pentru „premiul cel mare”, un tort, pe care îl vor împărți cumva la sfîrșitul serii.

Deși pereții sînt plini de fotografii înrămate cu formații precum Queen, Kiss sau U2, în final toți cei prezenți ajung să se dezlănțuie pe multele subgenuri ale muzicii house și hit-uri re­mixate ale anilor ’90, studentele aflîndu-se de mult sus pe mese la îndemnul unei  piese de a lui Puya.

Mădălina MORARU