Ecologia care te pune în mișcare

În lumina trandafirie a apusului, curtea bisericii e învăluită într-o liniște pe care nu mă așteptam s-o găsesc la un tîrg. Și totuși, aici, oamenii fac afa­ceri, negociază și vînd produse ecolo­gi­ce. Nici n-apuc bine să trec de pri­mul cort alb, că mă trezesc c-o ofertă.

O doamnă bine făcută, cu ochelarii ca­re stau să-i cadă de pe nas, îmi zîm­bește insistent și mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr „olecuță” de miere de al­bine că întinerește tenul. „Haideți, domnisoară, nici nu știți cît de bună e pentru riduri”, mă îndeamnă să trag pe la taraba ei, unde sînt înșirate cel puțin zece tipuri de miere. Îi spun că mai trebuie să strîng cîteva nopți albe, și după, îi promit că o s-o caut.

Reflexoterapie gratuită

La un stand mai încolo, cumpăr o lipie de-un leu cincizeci și după ce iau prima înghițitură, un bărbat la costum îmi propune să iau niște vitamine. Dar nu are nevoie de aprobarea mea, că în două minute îmi și umple capul cu toate enzimele miraculoase care nu pot garanta decît „cheia tinereții”. „Sînt remediul cel mai bun pentru circulație și încetinesc boala Parkinson”, îmi explică pe un ton foarte serios pri­vindu-mă drept în ochi. Ca să fie și mai amabil, mă umple de cîteva plian­te și numere de telefon, adăugînd că „vă aștept cu interes”. Văzînd că a reu­șit să-mi atragă atenția, colegul său de cort nu ezită să-mi facă și el o ofertă. „Uitați, veniți să încercați o ședință de reflexoterapie gratuită pentru picioa­re”. Accept mai mult de curiozitate, dar cînd mă așez pe-un scaun și îmi pun picioarele pe un aparat acoperit cu niște denivelări din cauciuc, le simt străpunse de mii de furnicături. Însă, du­pă cele două minute cît durează șe­din­ța, picioarele mele parcă-s volatile, că nu le mai simt. „Nu-i așa că-i mira­cu­los?”, îmi zîmbește cu toți dinții si­gur că m-a convins. Îi mulțumesc și plec mai departe, lăsîndu-l nedumerit.

Mai încolo, la un stand de carne, e îmbulzeală. Mă apropii să văd moti­vul: se dau mostre gratuite. Înainte de ieșire mă mai opresc la un stand de pro­duse cu aloe vera. „Domnișoară, da­că vreți să arătați așa bine ca acum, să încercați produsele noastre mai tîr­ziu”, se apropie de mine una din vîn­ză­toare. Rîdem, glumim și la final mă aleg chiar c-o ofertă, să fiu reprezentant al firmei. Le spun să aștepte telefonul meu, în cazul în care o să mă reprofilez.

La finalul zilei, mă întorc acasă cu jumătate de turtă în geantă, cu-o ofertă de job și cu circulația bine pusă în miș­ca­re.

Roxana MĂCIUCĂ