Experiment cu extratereștri

Înainte să mă alătur grupului de elevi care privesc uluiți orașul de la etajul trei al Universității „Ale­xan­­dru Ioan Cuza”, scot un sunet de ui­­mire asemenea lor. „Uuite ce fru­mos se vede Iașul de aici, hai să fa­cem o poză”, și mă lipesc de ei ca și cum mi-ar fi colegi de clasă. Însă nu par să-mi dea atenție nici mie și ni­ci holului lung de la Facultatea de Fi­zică pe care îl traversăm în cău­ta­rea Laboratorului de Plasmă, în timp ce chicotesc și rîd. Pentru că înaintea noastră este deja un grup, ne așe­zăm cîte doi în fața ușii și cu ochii ațin­tiți către ghidul nostru, aș­tep­tăm.

„Pî­nă o să iasă colegii voștri, am să vă îm­părtășesc cîteva experimente pe ca­re să le faceți la voi acasă, la o pe­tre­ce­re în pijama”, spune doamna pro­fe­sor care ne măsoară pe fie­ca­re din ochi. „Puneți un gălbenuș de ou într-un vas adînc cu apă și adăugați sa­­re. Ce o să se întîmple?” „Se va ri­­dica deasupra, pentru că apa sărată are densitate mai mare”, răspunde un bă­iețel blonduț care se sprijină a­poi de perete. Mîndră de el, profesoara ca­re îi însoțește ține să adauge că se învață în clasa a VIII-a, iar el e într-a VI-a abia. „Folosiți atîta fi­zi­că zi de zi și habar n-aveți”, adaugă ghi­­dul nostru după care ne face semn să intrăm.

Pe masa din laborator stă un fel de lampă cu niște firișoare care se zbat și clipesc asemenea unor fulge­re. „Oamenii de știință au încercat să recreeze fulgerele prin intermediul unui glob care înăuntru are plasmă. Și dacă apropiem un neon de această lam­pă vom observa că se aprinde. Iar dacă pun mîna mai aproape sau mai departe, el se aprinde doar pînă la mî­na mea. Nu vă explic acum de ce, vă las așa ca să mai veniți să mă întrebați”, ne promite ghidul din interio­rul Laboratorului de Plasmă. Du­pă ce atingem toți pe rînd globul cu degetul, aflăm că oricît de puternic ar fi un sunet, acesta nu se propagă în­tre planete. „Dacă sînteți pasionați de extraterești, nu comunicați cu ei prin sunete. Nu scoateți boxele pe geam ca să le puneți muzică, pentru că ori­cum nu vă aud”, adaugă amuzat aces­ta.

Ne mutăm într-un laborator un­de urmărim comportamentul unei mingi de ping pong, scufundată în a­zot lichid, la o temperatură de -200 de grade. Mingea prinde cristale de gheață doar după cîteva secunde, iar noi o urmărim cum se rostogolește pe masă și cum ies aburi din ea, în timp ce scoatem sunete mirate. „Azotul lichid este de asemenea și metodă de congelare pentru pește”, adaugă ghi­dul nostru, însă nu ne putem des­prin­de ochii de mingea înghețată și nu avem urechi s-auzim. Oare ne af­lăm între planete?

Mădălina OLARIU