Frigul a făcut filmul mut să cînte

„Prea mişto ideea asta!”,se aude o fată cu o bere în mînă, care aşteaptă lîngă sala unde se va viziona filmul mut Manasse. Prin uşa masivă a Teatrului Fix, se îngrămădesc cîţiva oameni cu cîte o bere sau un ceai în mînă, cercetînd curioşi pereţii cu picturi avangardiste, de dimensiuni mari care acoperă întreaga clădire. În una dintre săli, se pot observa pe lîngă aparatura pe care se va proiecta filmul mut, o serie de instrumente muzicalecare stîrnesc interesul deoarece li se pare ciudat ca într-o sală în care urmează să fie proiectat un film să se afle o chitară și un mixer. Lîngă acestea, unul dintre organizatori curăţă chitara, răspunzînd la întrebările celor curioşi. „Va fi o altă manieră de a viziona un film”, spune el pregătînd în continuare chitara.

Rînd pe rînd, fiecare se aşază pe scaune şi privesc proiecţia de pe perete care ilustrează date despre filmul ce urmează să ruleze. Frigul se resimte peste tot în încăpere, uşa fiind de fapt improvizată dintre bucată mare dintr-un placaj care se glisează oride cîte ori o altă persoană intra. La cîteva momente după ce ultimul spectactor s-a aşezat, luminile se sting şi filmul începe.Pelicula este împărţită pe şapte acte.

Acţiunea filmului începe brusc şi din sală apar primele murmure – „Cine este Sara?”, se aude un glas din ultimele rînduri atunci cînd pe ecran, Manasse, personajul principal al peliculei se roagă disperat în faţa corpului unei fete pe nume Sara. În timp ce grupul din spate discută despre identitatea neprezentată a decedatei, băiatul aflat la instrumente schimbă cu totul ideea filmului mut prin mixarea primelorritmuri techno. Firul acţiunii se desfăşoară în ritm alert cu o poveste de dragoste din anii 1920. Tînăra Lelia, fata unui evreu, se îndrăgosteşte de un român, Matei Frunză, care îi va cere mîna părinţilor ei. Supărați, părinţii o vor logodi forţat cu un alt evreu dintr-o familie înstărită. „Asta sigur se sinucide”, mormăie un băiat de lîngă video-proiector spre prietena sa atentă la instrumentist. Intrigile filmului curg, astfel şi ritmurile muzicii care se transformă în rock din techno. Participanţii sînt entuziasmaţi de noile sunete şi chicotesc unul la altul.

Poziţionat într-un colţ al încăperii, chitaristulschimbă muzica în funcţie de acţiunea filmului, prin ritmuri lente atunci cînd firul acțiunii se desfăşoară fără conflicte şi prin acorduri puternice în momentul în care intrigile încep să apară. Pentru a înţelege cursivitatea textului, organizatorul lasă un moment de tăcere cînd replicile personajelor apar pe ecran. Filmul alb-negru a prins culoare datorită muzicii neobişnuite, iar spectatorii au plecat prin aceeași ușă masivă lăsînd frigul din sală să pună stăpînire pe scaunele acum goale.

Text scris de Ioana DOLEANU