În căutarea unei feline

Îmi arunc cu grijă privirea peste bor­dul de la Logan, sperînd că nimeni nu a auzit zgomotul claxonului peste care am scăpat un cot atunci cînd am în­cercat să-mi pun centura, și agil ca un motan mă dau jos din mașină în că­u­tarea unui model mai serios. De la in­trarea din dreapta de la Carrefour Era mai lipsește o minge de fotbal pentru a fi un adevărat paradis al bărbaților. E plin cu mașini noi și strălucitoare, pe lîngă care roiesc ca niște mascote fete zîm­bitoare, îmbrăcate în rochii de va­ră, colorate viu. Printre acestea, se mai pierde și cîte-un stand minuscul cu smartphone-uri și tablete, însă nimeni nu prea pare a fi interesat de ele.

Cu gîndul la panteră

Pe o fundiță așezată precum o an­tenă pe tavanul unui Volvo citesc „Cea mai sigură mașină din toate timpurile”, iar eu îmi îndrept pașii către aceasta. Nu apuc însă să ajung în preajma ei că picioarele-mi îngheață, și simt cum un curent mă traversează prin fiecare de­get de la mîini. Ascunsă între niște co­loși de teren, Jaguarul XKR seamănă cu toate mașinile pe care le visam în copilărie. O adevărată panteră îm­bră­ca­tă pe ici-colo în carbon, gata să-și scoa­tă ghearele la fiecare mișcare greșită pe care o faci. De la zero la suta de kilometri ajunge în mai puțin de cinci se­cunde, iar sub capotă, 550 de cai dorm liniștiți, așteptînd să muște din asfaltul rece. Nu mai stau mult pe gînduri și i­me­diat o apuc zdravăn de portieră, însă ceva nu-i în regulă, pentru că ușa nu vrea să se deschidă. Mai trag o dată, dar în zadar. Pantera nu vrea să fie deranjată, după cum îmi atrag atenția și doi fotografi „Frate, au încuiat toate ma­și­nile mișto”.

Dezamăgit, urc într-un Land Ro­ver de la bordul căruia pot urmări cu u­șurință toată sala. Și după ce testez că volanul se învîrte cum trebuie, încep să apăs pe butoanele meniului, în­cer­cînd să-l fac să pornească, dar renunț după ce un bărbat îmbrăcat la costum se pune în fața mașinii și-mi trîntește o privire tăioasă. Apăs butonul pentru por­nirea motorului și izbesc piciorul pe accelerație, însă morocănosul are no­roc pentru că nu am cheia de contact. De cealaltă parte a sălii zăresc un alt pretendent bun pentru a-mi servi drept prima mașină. Un Chevrolet Cruze vi­­șiniu, deasupra căruia scrie pe o altă fundiță că este cîștigătoarea raliului WTTC (n.r.: World Touring Car Cham­pionship). Din nou, urc curajos la bord și mă afund în meniu, cînd un cap intră prin geamul de la portieră. „Faină ma­șina, nu-i așa?” mă ia pe nepregătite un consultant entuziast. „Are tot ceea ce caut, însă am pus ochii pe altceva”. Revoltat, tînărul începe să-mi po­ves­tească despre dotările „mașinilor me­le” în timp ce eu mă prefac convins și cad pe gînduri. N-o fi Chevroletul agil ca o panteră, însă cu siguranță e elegant ca o pisică.

Iulian BÎRZOI