Iubita de pe ecuson
1001 de măști 23 martie 2014 Niciun comentariu la Iubita de pe ecuson 21Angajații RATP nu sînt de neclintit.
Se vede din depărtare autobuzul 41 trăgîndu-se cu chiu și vai printre lucrările de pe strada din Podu Roș și doar pe jumătate plin. În stație sîntem doar cîteva persoane, unii studenți care par să se-ndrepte spre gară cu un rucsac plin în spate. Nici nu se deschid bine ușile, că un tînăr și amicul lui coboară cu o privire amîrătă din mijlocul de transport, urmați de trei bărbați în geacă de fîș, cu șepci albe, ochelari de soare și ecusoane la gît.
Băieții coborîți de controlori își aruncă priviri fugașe și-ncep săse uite în stînga și în dreapta și să rîdă isteric de ce le zic cei trei bărbați.„Ai buletin la tine sau ceva cu care să te legitimezi? Dacă nu-mi arăți, trebuie să plătești amenda pe loc, ai înțeles?”, le spune un bărbat mai corpolent, îmbrăcat cu vestă neagră și pantaloni de training. Nu pare să fie impresionat de nonșalanța cu care băieții îl ignoră și le mai repetă de două același lucru.
La umbra unui fum
Unul dintre colegii lui mai tineri pare să nu aibă aceași răbdare și pe un ton amenințător, le cere în continuare un buletin sau un carnet de student. Tot nimic. Trec vreo cinci minute și deodată apare un nume, unul pe care toți îl știu, pentru că l-au mai întîlnit. „De unde îl știți voi pe Marius? Sînteți tot de-acolo cu el, din Dacia?”, îi treabă surprins controlorul mai tînăr. Cei doi dau din umeri și-i răspund cu un „da” parcă tras de coadă. Dar apoi continuă și le zic de Marius care „a stat în același cartier cu noi, mai ieșeam cîteodată și-l salutam. Uite, avem și numărul lui, dacă vreți îl sunăm”. Controlorii se lasă păgubași, dar nu așa ușor și le dau drumul băieților cu un avertisment, că data viitoare poate chiar Marius o să-i prindă.
Controlorii se lasă păgubași și le dau drumul băieților care care nu și-au cumpărat bilet.
Primii călători fără bilet de pe traseu au plecat, iar controlorii iau o pauză lîngă toneta RATP și-și aprind o țigară. Incidentul de mai înainte parcă nici nu s-a întîmplat și controlorii își povestesc problemele legate de familie. „Iubita mea mă pune după muncă să merg la magazin să iau pîine. La miezul nopții m-a trimis nebuna la magazin, eu care eram mort, obosit și n-aveam chef să mai umblu aiurea seara”, le povestește supărat al treilea controlor colegilor săi. Băieții încep să rîdă cu haz de necazul său, dar controlorul nu pare să se supere pe ei, pentru că imediat primește o palmă peste spate din partea colegului cu ochelari de soare, care începe să-i spună că și el a pățit ceva asemănător cu cîteva zile în urmă.„Erau copiii abia veniți din parc și credeam că-s obosiți de la atîta joacă. Dar să vezi ce draci pot fi ăștia mici cînd vor ceva, toată ziua au zbierat că vor dulciuri, vor dulciuri. Și m-am nimerit eu să le cumpăr că ei erau tare obosiți”.
Controlorii continuă să povestească și lasă un autobuz cu doar cîțiva călători să treacă mai departe. Abia în următorul mijloc de transport urcă ultimii pe fiecare dintre uși și așteaptă plecarea din stație. Nu mai urc după ei și aștept alt autobuz în care n-o să fiu căutat de bilet. Măcar pînă la următoarea stație.
Adaugă un comentariu