La masa cuvintelor mute
1001 de măști 22 ianuarie 2013 Niciun comentariu la La masa cuvintelor mute 0Nu știu dacă de vină este sloganul, „spațiu de joacă pentru oameni mari”, dar la Playground Cărturești toate mesele puse la dispoziție sînt pe rînd ocupate, iar unele au trebuit și mutate puțin pentru a face loc tuturor jucătorilor. Din păcate pentru cei ca mine, tablele și planșele cu pioni se rezumă la „Nu te supăra frate”, însă cu ajutorul celorlați mai știutori, reușesc să învăț cît de cît regulile.
După ce mă uit puțin să văd cine, ce face, îmi găsesc un scaun liber pentru „Activity”. Fiecare are un pion, cu care avansează pe ruta de pe planșă în funcție de activitatea din dreptul drumului, începînd cu desenatul, vorbitul și mimatul. Ce anume trebuie să creionezi, descrii și șă arăți prin gesturi le afli după ce tragi o carte, iar dacă colegul ghicește ce anume încerci să înfățișezi prin unduirile spastice din mîini într-un minut, avansezi cu pionul.
Mișcări creionate
Zis și făcut, eu împreună cu Marius, un tînăr înalt și cu barba pînă la urechi, am început prima noastră provocare. „Casă! nu, stai, săgețile indică spre altceva. Geam, sub geam, nu știu ce încerci să desenezi acolo frate”, se uită acesta ciudat la scrijeliturile pe care încerc să le fac, însă fără noroc. După un timp, o echipă ajunge la probele de mimă iar o fată își dă ușor cu mîna peste cap cînd vede ce trebuie să gestioneze. „Uită-te puțin, zi-mi și mie cum să fac asta”, se întoarce aceasta către o prietenă care începe să rîdă în hohote cînd vede ce scrie pe cartonaș. Andreea se ridică de pe scaun și după un minut de meditație, își începe numărul de pantomimă. Întîi își întinde ușor brațele și le împreunează, lăsînd un gol cît un cerc între ele, mișcare pe care o repetă de fiecare dată cînd colegul ei parcă se apropie de cuvîntul descris. Iar și iar face aceleași mișcări, iar noi ne amuzăm pe seama feței de pe care se citește o frustrare simulată involuntar, apoi se lasă păgubașă pînă cînd se termină de scurs nisipul din clepsidră. „Consiliu profesoral, asta trebuia să mimez. Of, și era doar de patru puncte”.
La restul meselor, toți parcă încercau să ghicească următoarea mișcare a adversarilor însă nimeni nu uita să mai arunce și cîte un chicot ici colo. Doar cei de-alături, care jucau „Game of Thrones” („Urzeala Tronurilor”) păreau a fi într-o lume a lor, cînd deodată se aude un sunet de viață de la masă: „Gata, și cu asta ti-am atacat fortăreața. Te-ai fript, fătuco!”.
Paul ANDRICI
Adaugă un comentariu