Lecție de gastronomie în parcare
1001 de măști 11 aprilie 2012 Niciun comentariu la Lecție de gastronomie în parcare 2Cum nu am dat de mult pe la biserică, îmi revanșa mergînd la tîrgul de produse culinare „De Paște la Golia”. În parcarea mică din fața mănăstirii stau înghesuite cîteva construcții din pînză albastră care adăpostesc bucate de pus pe mesele celor care celebrează sărbătoarea pascală. În primul cort, așezate ca la paradă, stau în linie cîteva tăvi cu prăjituri. Dintre toate, baclavalele îmi fac cel mai insistent cu ochiul, dar am bani doar pentru o cafea și trei covrigi, așa că merg mai departe. La următoarea tarabă stau așezate, ca într-o joacă, obiecte create de copiii cu dizabilități de la Centrul Social-Educativa din Galata.
Într-un coș sînt înșirate cîteva felicitări cu flori decupate cu cutter-ul, iar pe masă lumînări, aranjamente și inimioare din hîrtie lipite pe bucățele de pînză. Am cumpărat una din bucățile de material decupate cu grijă și mi s-a părut că mai mult am luat-o pe gratis pentru că am scos din buzunar doar un leu. Trec repede pe lîngă produsele naturiste și ajung la tăvile cu plăcinte și cozonaci, colăcei și pîini împletite. Merindele coapte în cuptor sînt străjuite strașnic de o babă și un moșneag desenați în aluat. Au pomeții rumeni și ieșiți în relief, ceea ce mă face să o întreb pe vînzătoarea durdulie care e secretul care a dat expresivitate sculpturilor. „Nu pot să-ți zic că mi-ai fura meseria,” spune aceasta grav. Reușesc cu greu să îi explic că nu aș ști să fac nici cel mai simplu aluat, darămite să mai și modelez chipuri de om. Într-un final îmi vinde pentru un zîmbet și un „săru’mîna” secretul: un pic mai mult aluat în zona pomeților.
De la prăvălia cu pîine mă îndrept vizavi, la cea cu preparate din carne. Mușchiul de vită afumat, șunca și cîrnăciorii, costițe și caltaboși legați cu sfoară îmbie toți trecătorii să guste măcar din ochi bucatele, dacă postul nu le dă voie încă să se înfrupte. La cortul vecin, două sticle de vin natural „din care poți gusta strugurii”, cum îl laudă un bărbat roșu în obraji, mă fac să înghit în sec. Mă întorc dezorientat spre taraba pe care tronau bucățile de carne afumată apoi iar spre sticlele cu vin. Nici nu mai știu la care să privesc așa că plec visînd, cu micuța inimioară cumpărată, spre toneta cu covrigi din stația de tramvai. Acum abia văd că pe spatele ei era lipit un mic răvaș: Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta…
Andrei MIHAI
Adaugă un comentariu