Liniile egiptene colorează fețe

Cu o urmă de îndoială am găsit scris pe o bucată albă din carton cu litere în­groșate „Clubul Creatorilor” însă scepti­cismul l-am lăsat la intrare, înaintea ușii vechi din fier.

Cu un leu pus în cubul decupat am mers mai departe și ochii mi-au fugit de la cei din mijloc care cîntau în cerc la tobe și pînă la masa de lucru la care se picta. Cum tocmai se terminase un curs de origami am rămas pentru a afla cîte puțin despre desen și a-mi testa tehnica de mînuire a unei pensule pe cu­lori pastel cu puțin ulei. Așezată la ma­să alături de Irina care mă întreabă ce știu despre pictura egipteană, iau parte la o mi­că lecție de istorie veche de pe vremea faraonilor. Și alături de Teo, un puști de șase ani, Rareș și Radu studenți la Foto-Video am primit cîte o bucată de piatră sculptată ce înfățișa „Ochiul lui Ra”, Ze­ul Soarelui în cultura egipteană.

Lucirea soarelui vopsit

„Pentru că veți utiliza culori în ulei, e important să știți cum să le folosiți: întîi cu pensula subțire întindeți nuanța pe paletă, iar după ce ați luat cît vă trebuie înmuiați în puțin ulei”, ne explică Irina precum unor învățăcei dornici să știe mai multe. Iar culoarea aflată în vîrf de penson nu are voie să atingă pereții recipientului în care se află uleiul pentru că riscă să îl murdărească și să nu mai poată fi folosit. „Încet, nu te grăbi”, îmi atrage atenția Irina cînd observă că am depășit puțin conturul galben al pe­ne­lor din interiorul ochiului de șoim. Nea­tent și cu acuarele pe mîini, Teo re­u­șeș­te din cîteva mișcări simple să și le întindă pe față și e fericit cînd îi face pe ceilalți să rîdă și să îi facă poze. Cînd mama sa îi spune că e timpul să mear­gă acasă își lasă privirea spre mica sa o­peră de artă și o întreabă cu ochi mici și rugători „o putem lua cu noi?”, iar aceas­ta îi promite că da, doar dacă își va da silința.

Atunci cînd termin de adăugat ul­ti­mul strat de albastru, înmoi pensula în ne­gru care trebuie mereu așezat la urmă pen­tru că „el vine să corecteze celelal­te culori” aflate deja pe suprafața ri­gi­dă.

Fără să trebuiască să las la uscat bu­cata din piatră sculptată de pe care lu­cesc nuanțe în pastel, cum se întîmplă de obicei cu picturile în ulei (durează între 60 și 80 de ani pînă cînd aceasta este desăvîrșită), Irina îmi întinde cî­te­va șervețele și puțin ulei pentru a o curăța. Iar după ce termin, o așez ală­turi de celelalte într-o cutie de unde aș­teap­tă cuminte ca altcineva să îi zu­gră­vească în linii tonurile.

Mădălina MORARU