Local de dat cu capul

Kartell-ul e vazut ca fiind un loc de adunare pentru cei care doresc sa isi bea sucul linistiti, in muzica ambientala si-ntr-un specific “luxuriant”. Intri timid in local, vrei sa bei si tu ceva impreuna cu prietena ta sau cu un amic.  Nimeni nu sta la usa sa se uite la tine cind intri, te pui frumos la masa si astepti sa iti vina chelnerul. “Buna ziua! As dori si eu un meniu.” Da ochii peste cap si se intoarce sa iti aduca lista. Deja s-a prins ca esti unul care are numarati banii din portofel. Majoritatea clientilor care frecventeaza localul nu duc lipsa de finante si pentru ei nu conteaza ca o apa minerala este aproape zece lei.

In aer este fum dens, de la trabucuri, tigari din foi si betisoare parfumate.

Doua domnisoare au in fata cite un cocktail, in care, felia de portocala sta frumos pe gura paharului. Ochelarii de soare sint pozitionati sub sprincene, fiecare are la miini cite doua bratari mari. Se bea foarte putin, numai cu paiul, se fumeaza o tigara, se spune o birfa si se mai discuta despre ultimele stiri din Can Can. La fereastra, fix cum intri in Kartell, trei tipi ferchezuiti sarbatoresc inceperea sfirsitului de saptamina cu o sticla de whisky si patru doze de energizant. Isi etaleaza catarame mari si logo-uri uriase ale firmelor de lux.

Niste pustani majori rid in hohote, au chiulit de la liceu si au venit sa se mai recreeze. Acelasi stil vestimentar, acelasi discurs poetic despre ultimele nopti petrecute prin Bamboo. Ospatarii te baga in seama numai daca pari a fi dispus sa le lasi un bacsis consistent. Trebuie sa le dai comanda cu un ton grav, cu ochii la fereastra, fara sa te uiti la ei. E locul de pierzanie al maestrilor in exersat priviri in gol.

George GURESCU