Obrazul subțire cu praf de laptop se ține

„Zău că dacă veneai mai de­vre­me cu două zile îți luam jumătate de preț”, îmi spune băiatul cu ochi verzi care, cu o șurubelniță în mînă pare că a pus gînd rău laptopului meu. Îi spun cu toată rușinea că banii de la pă­rinți îi primesc abia la sfîrșit de săp­tă­mînă și că oricum, niciodată nu sînt prea mulți.

Adevărul e că nici nu a­veam în minte să îl curăț de praf pen­tru că în zilele astea friguroase de iar­nă simt că îmi ține de cald atunci cînd îl țin pe brațe. „Voi, fetele, spu­neți me­reu că s-a stricat calculato­rul și nici gînd să recunoașteți că voi l-ați stricat”, îmi spune amuzant for­mînd cu șu­rubelnța cercuri imagi­na­re în aer.

Mai iau periodic cîte o în­ghi­ți­tu­ră de ceai și mă afund în scaun ru­gîn­du-mă să termine cît mai repede ope­ra­ți­unea pentru că deja am pierdut ju­mă­tate de oră încercînd să găsesc lo­cul de întîlnire stabilit de el. Să­la­șul său este o cameră mobilată mo­dest, în spatele casei părinților săi, ai cărei pe­reți sînt tapetați cu fel și fel de desene din care se vede clar că este un îm­pă­timit al calculatoarelor.

Meserie transmisă de generații

Vă­zînd că îi măsor din ochi toți cei pa­tru pereți, îmi spune că aici lu­crea­ză și începe să îmi explice de un­de a pornit mica sa pasiune. „Tatăl meu se ocupa în trecut cu mici re­pa­rații făcute la televizoarele ve­ci­ni­lor. Acu mai fac și eu un ban cinstit chiar dacă nu mai sînt student de ce­va ani”, spune tînărul căruia nu i-aș da mai mult de 20 de ani.

Tind să cred că într-adevăr era ne­cesar să îi fac un bi­ne calcu­la­to­ru­lui meu și chiar sînt mîn­dră că l-am lă­sat pe mîini bune și pricepute, așa că mai dau o raită cu pri­vi­rea peste u­mă­rul lui. Deși întotdeauna teh­no­logia m-a fă­cut să mă simt ca fi­ind des­prin­să din ge­ne­ra­ția pă­rin­ți­lor mei, nu-i greu să observ că nici un fir de praf nu îmi sufocă laptopul. Cu toa­te astea, Flo­rin șterge tacticos cu o pen­sulă ventilatorul și coolerul du­pă care îmi întinde un bilețel pe care scrie cu creionul pre­țul. „Prima oa­ră e 30 de lei, data viitoare e discu­ta­bil”.

Mădălina OLARIU