Omul, soiul și butoiul

Invitații au fost opriți pentru un curs rapid de degustare a licorilor stoarse din struguri și printre ei mă amestec și eu. Un somelier ne ex­pli­că cu patos că „vinul trebuie înțeles, trebuie pipăit, mîngîiat”. Fotografii, adevarăți profesioniști, dar care nu au ră­mas nepăsători față de prive­liștea de pe mese, mai fac cîte o po­ză printre două înghițituri din bu­ca­tele de la protocol. O domnișoară micuță soarbe tacticos, cu degetul mic ridicat, dintr-un pahar de char­donnay, iar lîngă ea un bărbat ma­siv, cu mîna acoperind cu totul pa­ha­rul, dă peste cap dintr-un foc con­ți­nu­tul recipientului. Continui să mă plimb prin Centrul de Conferințe Providența și descopăr o altă sală în care se testează vinuri și bucate. Cîțiva producători vorbesc despre so­iurile de vinuri pe care le produc, despre istoria lor și felurile de mîn­ca­re cu care se po­trivesc.

După tipicul degustătorilor

După cîteva pahare de vin bun și un ospăț din bucatele de pe mese, cei prezenți la deschiderea Festi­va­lu­lui de vin, artă și gastronomie ProVino își mută cu totul atenția la domnișoarele de la standuri. La un moment dat își fac apariția Cavalerii vinului, îmbrăcați ca personajele din Harry Potter, și prezintă o întreagă ceremonie mistică pentru belșug și rod bogat în vii. Pri­mul cavaler poar­tă steagul Ordinului Cava­le­ri­lor Vinului European, urmat de un altul ce avea un toiag mare al cărui funcție era odinioară să striveas­că strugurii, următorul duce cu mîndri­e un pocal auriu, iar alți doi urmează ala­iul cu un aer somptuos.

La cîteva minute după ceremonia Cavalerilor Vinului, trei somelieri taie gîturile sticlelor de șam­pa­nie, deși invitații sînt mai curînd absorbiți de decolteurile generoase ale domni­șoarelor „exponat” din sală. Stomacul meu de student nu-mi dă însă voie să le admir așa că mă concentrez pe platourile pline cu bucate ce rămîn simți­tor mai goa­le doar după o raită prin sală. De asemenea, curiozitatea de jurnalist mă obligă sa testez fiecare vin în parte. O doamnă trecută de vîrsta a do­ua, marunțică la stat, dar curioasă din fire, gustă și ea din fiecare vin, chiar și de două, trei ori.

Înspre scena improvizată, lîngă stan­dul de vin de la Cotnari, cîțiva de­gustători experți ce poartă cu mîndrie o medalie care atestă asta beau cîte un pahar de vin. Ti­pa­rul si­luetelor le dezvăluie aplecarea spre gastronomie și băuturi bahice. Făl­ci­le pline și roșii și talia generoasă arată că pun mîncarea la rang de ar­tă. Poate chiar prea mult, căci vîrful nasurilor lor purpurii și fața rumenă trădează cantitatea de vin pe care au gustat-o. Oricum, pînă spre sfîrșitul zilei pe toate fețele se zîmbea vesel vinul.

Andrei MIHAI