Pînă la studenți, curent să fie
1001 de măști 21 martie 2011 Niciun comentariu la Pînă la studenți, curent să fie 0„Capătul aleii, faceți la dreapta, chiar acolo, unde vedeți clădirea în formă de ciupercă”, îmi spune cu gura acoperită de o mustață stufoasă. Și indicațiile lui m-au ajutat pentru că, venind din Tătărași, e greu de găsit „Universitatea Mihail Kogălniceanu” (UMK), printre aleile întortocheate și pline de cîini din spatele Ateneului. Îndreptîndu-mă către structura care trona deasupra vilelor din jur, am rămas surprins să văd o clădire rustică în forma unei cetăți în locul turnului ultra modern din pozele de pe Internet.
Sala de lectură 386
„Sînteți rătăcitul? Nu putem să vă înscriem la cursuri, ne pare rău. Din toamnă, cu cea mai mare plăcere, aveți aici ghidul”, spune femeia de lîngă geam, care se uita cu o blîndețe înțelegătoare din spatele biroului secretariatului de Relații Internaționale, Drept și o filieră de Economie de la UMK. Dar dacă tot eram acolo, am decis să văd și dacă restul facilităților promovate pe site arată la fel ca fațada. Cum parterul era blocat de un portar pe care l-am așteptat mai bine de cinci minute să mă îndrume spre rectorat, mi-am făcut loc nestingherit pe scările înguste din dreapta mea, care nu erau ieșirea de urgență.
La primul din cele două etaje am bănuit că sînt amfiteatrele mari și laborioase din descrierile din mediile virtuale. Pe palier am găsit însă aproape toate ușile încuiate, mai puțin cele de la baie și două săli din spatele cărora se auzeau voci stridente de profesor, însoțite, periodic, de rîsete. Holul pustiu, vopsit în întregime în alb, cu ușile de lemn mici, îngrămădite, m-au grăbit să mai urc un etaj, imaginea de aici fiind prea asemănătoare cu cea dintr-un spital.
La al doilea și ultimul etaj, erau doar două uși: rectoratul și atracția de pe palier, biblioteca. Aceasta, „cu sălile de lectură” se potrivește perfect descrierii de pe site, fiindcă, într-adevăr, „completează ambientul vieții de student la UMK”, pentru că este exact cît o cameră de cămin. Iar „sălile de lectură” sînt de fapt una singură, aflată în aceeași cameră, care are șapte birouri, cinci calculatoare și un monitor al cărui cablu de alimentare se leagănă liniștit în căutarea curentului electric. Care pare să lipsească sistemelor de pe micile măsuțe, sala fiind cuprinsă de o lumină de amurg, deși eram în plină zi.
Spre ieșire, clădirea în formă de ciupercă poate nu mi-a arătat toate secretele, însă nici nu ai spune că ar avea loc să ascundă mai multe. Pînă nu mă lămuresc unde găsesc „student lounge” sau „holurile largi și luminoase” din oferta de pe Internet, nu mă mai aventurez la studii complementare.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu