Piramida gustărilor iuți
1001 de măști 11 aprilie 2012 Niciun comentariu la Piramida gustărilor iuți 0Mă uit pe geamul tramvaiului cu speranța că aș putea surprinde imaginea unui tîrg în spirit medieaval, cu multă lume, gălăgie și mișcare. Dar în momentul în care ajung în fața tarabelor cu preparate pascale, văd doar corturile păzite de proprietari.
Pe ici, pe colo se mai plimbă cîte un cumpărător rătăcit. Încep călătoria din locul unde văd mai multă lume. „Produse autohtone aveți?”, întreabă o femeie modest îmbrăcată și gîrbovită, adulmecînd o bucată de săpun cu glicerină. Vînzătoarea care cu un minut în urmă se lăuda că marfa ei e adusă din Anglia, scoate la văzul curioasei niște bucăți de ceva alb, care arată mai puțin atrăgător decît prototipul de pe masă. „Astea au miros mult mai puternic și nu sînt sintetice, de ce nu le scoateți la vînzare? Să nu credeți că nu vor fi apreciate doar pentru că arată mai urît, sînt lecuitoare…”, începe femeia s-o certe cumpătat pe stăpîna expoziției de mirodenii.
Sănătate să fie!
Părăsesc beția de arome și mă îndrept spre bijuterii, dar pe drum mă împiedic de aurul frumos repartizat în borcane ce licărește la soare. Apicultorul Mihai, văzînd că mă tot uit vrăjită la bogăția dulce de pe tarabă, mă invită la degustare. În timp ce încerc să încarc mai multă miere pe țepușca de lemn, îmblînzitorul de albini îmi propune, făcîndu-mi cu ochiul, să cumpăr niște licoare la cel mai avantajos preț. Convinsă de apicultorul cu dar de negustor, bag mîna în buzunar cu intenția de a scoate niște bani, dar îmi dau seama că nu-mi pot permite acest lux și-mi îndrept toate gîndurile înapoi spre bijuterii.
„E plecată doamna”, îmi spune vecina standului de giuvaeruri din plastic colorat. Pe tejgheaua acesteia era făcută o piramidă întreagă numai din borcane cu ceva roșu în ele. „De-ar ști lumea cîtă sănătate are sfecla, taraba asta demult at fi fost goală, mai ales că am pus și hrean acolo”.
Mai arunc o privire în jur și dau cu ochii de o vitrină plină de mezeluri la care stă o doamnă îmbrăcată scump și alege răsfățat cîte un pic din toate soiurile de carne. Mă apropii de masă, mă uit în ochii vînzătoarei și-i zic: „e cam puțină lume astăzi…”, iar femeia îmi destănuie destul de sec că e mai valoros un om care vine și cumpără decît zece care trec și doar se uită.
Daniela VORTOLOMEI
Adaugă un comentariu