Pisica neagră, din nou printre francofonii de La Balenă

„În seara asta voi cînta și eu, fii sigură!”, o anunță convingător o fată îmbrăcată în negru pe cea de lîngă ea, care începe să rîdă la cele auzite. În seara de vineri, 19 mai 2019, vocile a zeci de studenți au răsunat în parcul „La Balenă” pe versurile lui Vali Sterian, Mircea Baniciu sau pe melodiile cîntăreților americani. Membrii trupei „Aproape Unplugged” au urcat pe mica scenă din parc cu ocazia festivalului „Zilele Studenților Francofoni” , organizat de studenții din Asociația Studenților Francofoni din Iași (ASFI).
Lîngă căminele „Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași” din complexul „Titu Maiorescu”, un afiș mare cu numele asociației este agățat de ramurile copacilor, urmat de sloganul scris: „Fii diferit! Implică-te!”. Cu cîteva minute înainte de a începe concertul, în parc nu este multă lume adunată; sînt doar cîțiva studenți care rîd așezați pe băncile din spate, în timp ce alții rătăcesc prin împrejurimi, neștiind sigur dacă să se așeze mai în față sau mai în spate. După ce o fată din ASFI anunță că festivalul pe care îl organizează studenții e un semnal de alarmă împotriva stereotipurilor și o încurajare pentru schimburile interculturale, membrii trupei „Aproape Unplugged” apar pe mica scenă din parc verificîndu-și cele trei instrumente muzicale, două chitări și o darabană. Imediat, ei anunță că vor cînta melodii atît în limba română cît și în alte limbi străine, glumind doar prin mențiunea că „în franceză nu știm nimic” și stîrnind rîsetele celor din parc.

Cînd primele versuri cîntate de ei dintr-o melodie a trupei Pasărea Colibri se aud, „Se întoarce iar acasă Făt Frumos din pribegie/La bătrînii săi părinți”, o fată îmbrăcată în cămașă albă se ridică de pe bancă, spunîndu-i celei de lîngă ea că îi place tare mult cum cîntă și că sigur va sta mai mult pe acolo. Atmosfera se schimbă cînd cele trei instrumente fac să se audă acordurile melodiei „Pisica neagră”, pe care mulți dintre cei prezenți o recunosc și o fredonează, unii chiar ridicîndu-și mîinile în aer și legănîndu-se. Unul din băieții din public, tatuat cu o imagine a unui lup ce dă impresia că nu are un sfîrșit pe brațul său, bate cu piciorul ritmul melodiei, urmînd apoi un „șlăgărel pe care-l cîntăm de o mie de ani”, după cum descrie solistul melodia „Au înnebunit salcîmii”, a lui Tudor Gheorghe.

Dacă la început parcul era mai mult gol, după lăsarea întunericului, tot mai mulți studenți s-au adunat să asculte cîntecele românești vechi de zeci de ani și melodiile străine, stînd fie pe bănci, fie pe cauciurile mari legate cu șnururi, care erau folosite ca scaune pentru ei. După piesele cu ușoare acorduri de muzică populară care i-au făcut pe mulți din cei prezenți să cînte și să își legene trupurile în acelați ritm, membrii trupei „Aproape Unplugged” au început să cînte în limba engleză. Versurile lui Ed Sheeran păreau a fi mai bine cunoscute de un băiat cu tricou verde, așezat pe o bancă din spate, care tot ridica mîna în aer în timp ce lăsa ca vocea să i se audă tare pe refrenul cîntecului „I see fire”. Publicul s-a sincronizat perfect și cînd a venit vorba de melodia „What’s up”, a celor de la 4 Non Blondes, al cărei refren a fost cîntat doar de spectatori cînd solistul tăcea, lăsîndu microfonul să fie îndreptat spre oamenii din parc.

Într-o atmosferă care-ți aducea aminte mai mult de timpurile trecute, de melodiile pe care le ascultau cei din generații mai vechi, seara s-a lăsat peste parc și vocile tinerilor se auzeau, fără a mai ști, în schimb, cine cîntă din întuneric. Încercînd parcă să-și sincronizeze tot mai bine trupurile pe aceleași ritmuri lente ale muzicii românești, mai mulți studenți se prind într-un cerc ținîndu-se de umeri în locul în care a fost, cîndva, o fîntînă arteziană, lăsîndu-și vocile să se audă ca un ecou al serilor lungi de folk.

de Diana NECHITA