Plinuța de Bahlui

Toată seara am încercat să-i combin pe Axel și Mormona la o ma­și­nu­ță sau un carusel la bîlciul eufemistic deghizat sub numele de „Sărbătoarea berii”. Nici măcar „festivalul” nu îi mai spun, sună mai cuminte așa. Și cum i-am urmărit de-a lungul splaiului, pe lîngă corturi cu miros de mici și cocalari cu valoarea la gît, s-au lăsat convinși pînă la urmă să se dea într-una din jucării.

Imediat începe concursul de băut be­re, la care mă mir că nu se îm­bul­zesc toți amatorii de chestii gratuite. Pe­semne sînt timizi, însă patru băieți tot urcă pe scena improvizată în mij­lo­cul bîlciului. Un tip din public, mai fericit ca un student după sesiune, e atît de confuz încît e convins că cei patru concurenți sînt de fapt membrii trupei care urmează să concerteze. Așa că strigă cît îl țin creierul și plămînii: „Băi, nu le mai dați de băut că ăștia nu mai cîntă dup-aia! Băăăi, mai bine dați-mi mie!”.

Cum încep să cînte cei de la Vunk, cum se sparge gașca de intelectuali ca­re brusc și-au amintit că e numai trei lei paharul de bere la orice tarabă. Însă epicentrul întregului festival, chestia care surprinde esența a ce se întîmplă de fapt aici și imaginea cu care trebuie neapărat să pleci, nu are treabă cu burtoșii care încearcă să-ți vîndă fel de fel de suveniruri la 10 lei sau micii care miros mai urît decît mîncarea din pachetul primit acum o săptămînă. Nici măcar berea parcă lungită cu apă din Bahlui. Nu, inima „sărbătorii” este țiganca ce stă total ab­­sentă pe marginea metalică a unei arene de mașinuțe, cu patru pungi de cîrpă lîngă ea, două cu semințe de bostan, două cu semințe de floarea soarelui. Spărgînd și ea semințe la rîndul ei, fără a se uita la cineva.

În scurt timp înțeleg și de ce românii sînt vestiți pentru consumul exagerat de bere. Cum să fie altfel cînd sînt obișnuiți cu astfel de obiceiuri încă de mici? Pentru că printre mașinuțe și corturi cu dozatoare sînt tobogane gonflabile și alte fel de fel de atracții pentru cei mici.

Nu este rolul nostru să educăm lumea, dar din cînd în cînd ne permitem cîte-o excepție. Dragi părinți, la festivalul berii, copiii se lasă acasă.

Ioan STOLERU