Poți fi român chiar dacă te-ai născut în Franța

„Vă spun că aș vrea să mă pot clona. Aș putea fi în mai multe locuri deodată și, astfel, nu m-ar mai aștepta lumea atît de mult”, spune bărbatul solid, în costum negru, schițînd un zîmbet în timp ce se așază la masa din fața scenei nu prea înalte din Sala „Benjamin Fondane” a Institutului Francez din Iași, joi, 16 mai 2019. Cu puțin timp înainte de ora 14.00, momentul începerii „Cursului de antropologie culturală” susținut de prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, organizat în timpul Festivalului „Zilele Studentului Francofon”, în încăperea mică apar cîțiva studenți care aranjază scaunele și își caută fiecare locul pe care să se așeze.

În sală se face liniște, lăsînd să răsune doar ploaia ce i-a trimis din timp pe tineri la adăpost, iar cele două becuri suspendate ce luminează încăperea sînt îndreptate către scaunul pe care se așază încet, potrivindu-și sacoul, antropologul Nicu Gavriluță. Sala e împînzită de afișe, poze reprezentative din vremuri trecute, titlurile mari observîndu-se deasupra imaginilor alb negru: „La armoureux de Bucarest” (Armura Bucureștiului) sau „Du centre de tri, au centre de détention” (De la centrul de sortare, în centrul de detenție) sînt doar cîteva titluri care se remarcă pe pereții joși ai camerei.

Discursul celui aflat în fața studenților cu foi și laptopuri pe brațe este întrerupt de intrarea zgomotoasă a unei fete care iși găsește imediat locul în sală, pe ultimul scaun rămas neocupat, scuturîndu-și geaca de picăturile de ploaie. Profesorul își reia discursul poftind-o pe ultima sosită în sală. „Antropologia reprezintă știința despre om” este explicația simplă pe care o dă după cîteva minute în care profesorul a făcut o clasificare a publicului aflat în sală. Astfel că, de la economiști, la IT-iști și studenți la Litere, au ridicat mîinile, pe rînd, la rostirea profilului de care aparțin. Profesorul universitar a vorbit despre etnocentrism, hermeneutică și conceptul de globalizare, făcînd trimitere la exemple din zilele noastre sau la experințe cu care se întîlnesc tinerii în prezent. Așadar, pauzele intervenite la auzul comparațiilor ironice sau la umorul cu care asocia acești termeni, erau repetate și cît se poate de firești. „Globalizarea, răspîndirea unei mentalități occidentale pe tot globul, aduce cu sine o boală, acest cancer al lumii moderne, etnocentrismul” este fraza care face pe o studentă din colțul din dreapta al sălii în să ridice mîna potrivindu-și vocea pentru a pune o întrebare. Gestul, însă, nu este observat, fapt ce o face să renunțe. Un alt gest întrebător apare în public la aducerea în discuție a comunismului „dihania roșie”, după cum o numește profesorul, idee care rămîne suspendată pentru că „nu are rost să insistăm acum”.

Toți studenții din încăpere ascultă cuminți. Singurele mișcări sînt făcute de două tinere care trec printre scaunele așezate la o distanță considerabilă unul de altul, pozînd din diferite unghiuri atît profesorul, cît și publicul format din aproximativ 20 de studenți. „A fi român înseamnă a vorbi limba română, a fi creștin, a avea o familie, a avea un cult al strămoșilor și, nu în ultimul rînd, a fi român înseamnă a te naște în România. Pe cînd, a fi francez nu înseamnă a vorbi franceza”, spune antropologul subliniind că ne percepem identitatea în mod diferit.

de Diana URSU