Rapirea din Rebricea

Sunetul personalului de Birlad este acoperit de cel al turmei de oi care ies din fosta ferma a CAP-ului. Iezii-si fac loc printre mioarele mai batrine si tipa mult prea puternic pentru cit de mici sint. Prin praful iscat de ei, zaresti micul iarmaroc de simbata din Rebricea. Am ajuns la limita dintre judetele Iasi si Vaslui ca sa-mi iau cele trebuincioase gospodariei. In curind vine Pastele si trebuie sa mai pun ceva nou prin casa. Primul lucru important: o decoratiune pentru pereti. Zimbitoare, dornica sa isi vinda marfa, doamna de la perdele  incearca sa ma ghideze. Discutii simple: ce as dori, cum sa arate, etc. Perdelele sint prea scumpe si ma rezum la altele. “Nu va suparati, carpete cu “Rapirea din Serai” aveti?”, e printre cele mai celebre modele pentru carpete, vorba  Laurei Lavric, e un “must have”. Desface citeva modele si imi prezinta unul lat de aproximativ doi metri. 30 de lei, iar printesa rapita imi va sta de acum inainte pe perete, alaturi de posterele cu Ion Iliescu din 2004. Restul modelelor nu m-au multumit. Prea mult rosu, toate cu motive orientale, prea multi palmieri si un vinator pierdut printre tigri.

Iarmarocul de pe cimp

La doi pasi distanta, o alta doamna simpatica scotea dintr-o dubita citeva patente, ciocane si clesti. “Cum sint cuiele?”, intreb, numai sa intru in vorba cu ea. “Sint bune, dom’le, sint din fier”, nici nu mi-as fi dat seama, credeam ca sint din plastic. Realizeaza ca nu am construit nici macar un cotet de  gaini si m-a expediat rapid, intorcindu-se cu spatele si a reinceput sa-si descarce marfa. Ma uit si la sulul de sirma, il pipai, fac o pauza, ma uit la sinele din urma mea si apoi iar la sirma, numai sa par un bun cunoscator al gardurilor ghimpate. Nu stiu ce as putea face cu asa ceva. Aglomeratie nici nu prea este, ca sa zic ca m-as fi pierdut printre oameni, cite doi trei la fiecare taraba, restul poate or fi venit dupa ce se termina slujba la biserica.

Pe un celofan alb si prafuit sint trei stropitoare din plastic si citeva sticle pline cu pesticide,acela trebuia sa fie raionul de “Mase plastice”. Doi domni cu vestele de blana pe ei discutau despre recoltele de anul acesta. Concluzia: anul asta nu va fi de bine. Nu ma bag in discutie, nu doresc sa ma fac de ris si mai mult, asa ca imi cumpar o “Eugenia” de la “standul alimentar”. Tinarul ma intreaba daca nu as dori si citeva kilograme de mere. “Sint proaspete, culese de curind”. Cit de curind  or fi fost ele culese nu stiu, ca noi abia am scapat de frig si ger.

Se aude trenul, de data asta nu mai este nici o oaie prin preajma, imi iau pachetul de biscuiti si astept bursa ca sa-mi cumpar carpeta mult dorita. De Paste, pe perete nu-l voi avea decit pe Iliescu.

George GURESCU