Remediu pentru criză, un titirez
1001 de măști 28 martie 2012 Niciun comentariu la Remediu pentru criză, un titirez 0Pentru cîteva ore, înarmat cu un pix, zece foi și cu accent britanic, am încercat să aflu ce ar face românii pentru a ajuta statul să iasă din criză și să promit premii celor mai interesante și practice idei. Prima oprire e Piața Unirii, unde observ un moș îmbrăcat cu blugi și cu un sacou în carouri, nebărbierit, cu basca așezată un pic pe o parte și care fumează o țigară în timp ce mai aruncă cîteva boabe de grîu porumbeilor.
Mă apropii de el și nu apuc decît să mă prezint într-o română stîlcită că moșul cu un pic de cocoașă sare brusc de pe bancă. „Ne-ați vîndut țara, iar acum ne dați ce vi se scurge vouă printre degete. S-ar răsuci Ceaușescu în mormînt dacă ar ști ce ați făcut din țara asta”. Nici bine nu termină ce are de zis, că își ia șapca din cap și începe să mă lovescă cu ea spre deliciul a trei fete de pe banca de vizavi.
„Eu sînt de părere că nu trebuia să-l omorîm pe Ceaușescu”
Mă depărtez în grabă de bătrînul care își reia activitatea de pînă atunci și îmi mut caravana mai sus, pe Lăpușneanu. Aici intru în vorbă cu două studente scoase din casă de căldura de afară, deși ținuta lor amintește încă de hainele purtate la săniuș. Sînt încîntate să mă ajute de cum îmi aud accetul și chicotesc la fiecare cuvînt stîlcit pe care îl spun cu reală convingere. Ele sînt de părere că soluția pentru ieșitul din criză e promovarea tinerilor, pentru că „ei sînt seva tării”, apoi au grijă să își noteze pe una din foile pe care țineam evidența persoanelor cu care am dezbătut ideea și numerele lor de telefon, una dintre ele subliniindu-l pe al ei. În cele cîteva ore cît încerc să găsesc metode pentru îmbunătățirea economiei nu reușesc să aflu mai nimic. Mi se răspunde cu ridicări din umeri deși promit că cele mai interesante și viabile soluții vor fi premiate sau sînt fugărit, înjurat și apostrofat în timp ce se amintește de răposatul conducător comunist. Îmi zic că nu am spor pentru că oamenii sînt grăbiți așa că îmi mut pașii și mai sus, la anticariate, unde intru în vorbă cu vînzătorii. Toți sînt de părere că statul ar trebui să ia măsuri, să facă locuri de muncă, mai puțin o doamnă de vîrsta a doua, machiată excesiv cu albastru și care își etalează unghiile lungi vopsite în roșu. „Nu se poate face nimic. Numai Dumnezeu ne mai poate scoate din criza asta. Eu sînt de părere că nu trebuia să-l omorîm pe Ceaușescu. El ne dădea locuri de muncă”. Scoate un oftat lung și parcă începe să plîngă.
Aș face același lucru, dar mai am de umblat, deocamdată nu am aflat decît că oamenii îl aseamănă pe Ceaușescu cu un prîsnel.
Andrei MIHAI
Adaugă un comentariu