Sărutări la umbra unui pom
1001 de măști 1 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Sărutări la umbra unui pom 0Sub un copac desfrunzit apărea proiectată pe un perete și sigla pub-ului Mojo. Îmi comand o bere și aștept. Karaokele trebuie să înceapă la ora zece așa că nu mai e mult de așteptat. O oră mai tîrziu decît era programat, cu un pub plin de mese goale și cu o atmosferă nu foarte animată, începe spectacolul cu piesa „Come fly with me” ce se voia cîntată de toată lumea însă tot ce a reușit să facă a fost să convingă pe cei care erau încă nehotărîți, să plece. Și asta nu a fost neapărat un lucru rău. O petrecere cu oameni selecți, dar puțini e de preferat unui local plin dar fără suflet.
Într-un colț un norocos își scoate căștile și le așază cît mai bine pe urechi. Alții care au venit cu prietena sau prietenul încercă să ignore ce se petrece în jur dînd startul unui maraton de sărutat.
Următoarea piesă, „Jailhouse Rock” a lui Elvis Presley cîntată de o fată, nu se înțelege prea bine. Un cuplu de la masa alăturată este fericit că măcar „au subtitrare” și reușesc să își dea seama despre ce piesă e vorba și ce încearcă fătuca să cînte. „A little less conversation” e urmatoarea, după care vine „Blue Suede Shoes”, ambele ale lui Elvis Presley.
Concurs cu pupături
Aproape că e o seară tematică dacă următoarea melodie nu ar fi fost cîntată de The Killers. Piesa „Human” răsună din piepturile tuturor, reușind chiar să convingă cîteva cupluri preocupate de altceva să cînte și ele.
După terminarea piesei, concursul de sărutat continuă iar în pub tot mai multe cupluri aleg să guste din buzele partenerului. La o altă masă o fată își dorește și ea să fie sărutată, se apropie tot mai mult de băiatul cu care stătea însă acesta pare prea prins în propria-i poveste și ignoră complet intențiile pofticioasei de lîngă el. Cîteva fete cu pălării aidoma celor ale lui Stan și Bran se plimbau ba pînă la bar, ba mai aproape de ecranul pe care dansau versurile pieselor. Dădeau ocheade cîte unui băiat, chicoteau atunci cînd li se răspundea însă pînă la finalul serii nici unul nu a fost destul de bărbat pentru a intra în vorbă cu ele. Asta sau faptul ca erau însoțite de un ascultător de muzică rock, lat în spate, cu chelie și barbă și care se uita de sus. Probabil ar fi reușit asta și dacă ar fi fost prezentă o echipă de baschet.
Andrei MIHAI
Adaugă un comentariu