Scena pe care sfîrîie adidașii

Dacă unii părinți și-au răsfățat co­piii de 1 iunie la un fast-food cu nu­me de fermier și mascotă bizară, al­ții au stat departe de animalele ne­să­nă­toase de pluș.

Pentru a-și sărbători marea des­chi­dere, complexul Palas din Iași a or­ganizat în prima zi a lunii Cireșar un concurs de dans între mai mulți co­pii și tineri grupați în echipe, dar și individual. Veniți din diferite col­țuri ale țării, u­nii de la București sau Oradea, aceș­tia s-au întrecut în fața unui public des­tul de numerous, să vadă care es­te cel mai „zbengos” din­tre toți.

Un public mare s-a adunat în fa­ța scenei sau pe marginea etajului su­­perior, toți cu ochii ațintiți pe miș­că­rile energice și complicate ale compe­titorilor, dintre care ne vom putea alege un favorit pe care să-l votăm „printr-un simplu SMS”, după cum tot repetă prezentatorul. „Uită-te la co­pii ăia, ce mici sînt și deja dansează așa de fain”, îi spune o fată amuzată prietenei sale, cînd pe podium a ur­cat o trupă de mici dănțuitori, veniți tocmai din Ora­dea. Deși nu par să fie mai mare de clasa a doua, a treia, aceș­tia au făcut ca sala să răsune de ura­le și încurajări. În special a celor ve­niți ținuți de mînă de părinți, care nu s-au putut abține să nu încerce și ei o scurtă piruetă sau o lungă aler­gă­tu­ră, spre exasperarea unora dintre a­dulți. „De-ar avea și copilul ăsta pu­țină stare”, spune un tată care într-o se­cundă se ridică de pe scaun să-și poa­tă prinde din urmă băiatul care o lu­a­se la goană.

Concurs de mimat

După ce echipele și-au terminat nu­­merele, pe scenă au intrat cele pa­tru finaliste la categoria „grea”, pes­te 16 ani. De la strigătele micuților pe dietă de zahăr, s-a trecut la cele ale tineri­lor cu apucări copilăroase. În timp ce pe podium adi­da­șii com­petitoarelor în­cep să fu­me­ge, fo­cul e alimentat de stri­gă­tele de încurajare de pe margi­ne, unele mai zgomotoase decît alt­e­le. „Hai Ro­xa­na, nu te lăsa!”, țipau une­­le fete a­tît de tare încît nici boxele nu mai pu­teau să le depășească.

În finală toate spiritele s-au în­cins, princhindeii mimîndu-l pe pre­zen­tator cînd acesta făcea nu­mă­ră­toa­rea inversă pînă la aflarea rezulta­te­lor iar cei din public, au roșit pal­me­le de la aplaudatul fiecărui cîș­ti­gă­tor. Tare ne temeam că micuții nu știu a număra, că ne-ar fi prins miezul nopții să vedem cine e victorios.

Paul ANDRICI