Seri de folclor cu voie bună și dor

Tradițiile și obiceiurile moștenite de la înaintașii noștri au a­dunat și în acest an tineri de pe toate ținuturile românești la Festivalul Național Studențesc de Folclor. Scena Casei de Cul­­tu­ră a Studenților din Iași a găzduit elevii și studenții ie­șe­ni, dar și oaspeții veniți de la Suceava, Vaslui, Cernăuți, So­roca și Că­u­șeni. Folclorul a revenit în inima Moldovei pentru cîteva ore și a reamintit ieșenilor rădăcinile autentice ale neamului românesc.

În serile de joi și vineri, 12 și 13 noiembrie, ieșenii au ascultat balade, doine și cîntece populare românești de dor și dra­­gos­te. Și-apoi cînd se ajunge la „… un bade pădurar/Cînd e dra­gos­tea mai dulce/El ia pușca și se duce”, vedem zîmbete și chi­co­te printre rîndurile sălii. Soliștii apar rînd pe rînd cîntînd, iar tropăitul picioarelor lor, trezește un dans al mîinilor în fața sce­nei. „Folclorul e pe mîini bune”, spune Horia Gumeni, prezentatorul Festivalului, invitînd următorul solist în fa­ța publicului. Aplauzele le cerșește tot prezentatorul, el în­cu­rajează ambii actori ai festivalului, soliști și spectatori.

Lîngă mine, un tînăr fredonează în același timp cu cel de pe scenă, și-apoi face-o strigătură, atrăgînd privirile asupra lui. „Cîntă băiete, poate trebuia să fii pe scenă”, îi spune o bă­trî­ni­că, iar el rușinat se abține, dar nu mai mult de două-trei me­lodii și reia cîntatul și chiuitul.

Iile și catrințele apar și dispar, opincuțele fac scena să tre­mu­re prin bătute țărănești, lor li se alătură o fetiță din sală, cu privirea îndreptată spre mama ei, stă în colțul scenei și imită dansatorii, zîmbește larg, analizează boxele, iar mai apoi roll up-ul evenimentului. Coboară cîteva scări, se-ntoarce și își înce­pe din nou dansul. Profesioniștii zîmbesc spectatorilor și se pri­nd în joc rînd pe rînd. „Bravo! Bravo!” răsună balconul, a­poi aprecierile se aud și din sală, iar de pe scenă replica vine din contactul opincilor cu podelele.

Versurile melodiilor se transformă în strigături și se men­ți­ne dansul celor de la Ansamblul „Ardealul”, urmați de „Doi­na Timișului”, lăsînd scena întreagă și pentru seara de vi­neri, cînd „Doina Carpaților” și „Mărțișorul” au manifestat a­celași tratament scîndurilor de sub picioare. „Iu, iu… iu,iu, iu” și „”hop și-așa” se-auzea prin toată sala, iar jocurile și ro­lu­ri­le se tot schimbau, se tot schimbau pînă la „Ciocîrlia” orchestrei „Mărțișorul”. Invitați la Cernăuți și Chișinău, tinerii so­liști au luat premiile și-au lăsat în locul lor cortina.