Tată de papagali încă din comunism

Cu un fes negru și geacăde culoare crem, nenea Gelu stă în spatele tarabei pe care a pus coliviile cu papagali și porumbei. Spune că acasă are și peruși, dar astăzi este prea frig ca să-i fi adus, iar între timpse laudă cu porumbeii cu care a cîștigat în anii trecuți în Franța diferite premii și spune despre el că este un columbofil înrăit și 40 de ani vine și vinde papagali în piață. „Pe vremea comunismului mîncai o pîine cu vînzarea de păsări exotice. Acum lumea vine, se uită, întreabă și apoi se tocmește la preț”, spune nenea Gelu. Are papagali de rasă, care în pet shop costă peste 2.000 de lei, el îi vinde însă cu 1.000 de lei. Pasiunea pentru porumbei nu a pierdut-o, însă recent s-a îmbolnăvit și nu mai poate participa la concursuri. „Cînd mă trezesc mă duc și le dau de mîncare, le fac curat, iar mai apoi mă duc să mănînc și eu ceva”, spune bărbatul adăugînd că are grijă de păsări ca de copiii lui.

„De la 500 de lei pînă la 1.000 de lei. Nu vreau să rup pielea de pe om”, spune vînzătorul unui băiat se apropie de taraba lui și întreabă cu cît dă papagalul. Convins de nenea Gelu, bărbatul spune că vine înapoi și că va cumpăra doi papagali, „din ăia roșii, la 500 de lei”. Cînd bagă mîna în colivie să așeze bățul pe care stau păsările, una dintre ele încearcă să îl ciupească de mînă. „Ăsta a mușcat-o pe soția mea și acum ea, cînd face curat în colivii, merge cu bățul la ei”, zice bărbatul rîzînd întorcîndu-se către mine.

Nenea Gelu povestește că are grijă de „înaripate” alături de soția lui, însă el este cel care se ocupă cel mai mult de ele. Are și doi nepoți, care chiar dacă nu sînt așa interesați de păsările lui, i-au cerut bunicului un acvariu cu pești. „Le-am luat acvariu, ce era să fac. Acum schimb și apa la pești, nu era îndeajuns că am păsările”, spune bărbatul amuzat.

Pasiunea pentru animale o are de mic, cînd stătea la bunicul lui care avea o stînă cu oi. Zice că nu ar putea vedea viața fără animale și că nu îi înțelege pe cei care cumpără papagali, iar în cîteva zile îi aduc înapoi cu tot cu colivie și mîncare. „Îi lasă aici și nici banii nu îi mai cer înapoi”, povestește acesta. Nu știe pentru cît timp va mai putea veni în Piața de animale, dar e sigur că în curînd aceasta va dispărea pentru că oamenii nu știu „să țină la un animal ca la un membru al familiei”.